Probabil, cei mai triști oameni trăiesc în Borodianka. E suficient doar să le privești chipurile pentru a le vedea durerea din suflet.
Mulți dintre ei sunt îmbrăcați în aceleași haine de când a început războiul - nu au apă, electricitate, iar toate magazine din zonă sunt închise.
Pe străzi miroase a carne putrezită. Mirosul vine din alimentarele închise de mai bine de două luni, dar și de la animalele moarte prinse sub dărâmături, care acum încep sa se descompuna. În întreaga regiune, până să înceapă războiul, trăiau 45 000 de oameni. Acum, dacă mai trăiesc în total zece mii de persoane.
Ludmila Serhii locuia într-un bloc aflat chiar in centrul orașului. Se consideră norocoasă, a scăpat fără nicio zgârietură, după cum i-a mărturisit corespondentului de război, Alexandru Buzică - trimisul special Radio România Actualități în Ucraina.
Așezată pe o bancă, în apropierea unui bloc distrus în întregime de bombardamente, femeia s-a destăinuit în fața aparatului de înregistrat. Cel mai probabil, a fost o eliberare mentală, pentru că - spune ea - rănile psihice sunt foarte adânci și nu pot fi uitate niciodată.
Ludmila are 43 de ani, iar războiul i-a adus cele mai grele momente din viață. Nu-si poate scoate din minte zgomotele tehnicii militare terestre grele, sunetul bombelor, dar mai ales strigătele de ajutor ale oamenilor prinși sub dărâmături după ce au fost bombardamente ținte civile.
Foto: Alex Buzică/corespondent RRA
”Eram acasă, era ora prânzului și am auzit, deodată, o bubuitură. Apoi, am privit pe geam și am văzut cum acoperisul blocului s-a prăbușit pe carosabil și pe trotuar. Am crezut atunci că se va prăbuși tot blocul, mă așteptam să cadă și tavanul apartamentului meu.
Am fost mirată să văd că rușii atacau, mai ales că în această zonă nu era nicio unitate militară sau vreun punct strategic ucrainean. Zona era numai cu civili.
Chiar nu înțeleg de ce ne-au atacat și au tras în noi. Invadatorii au intrat cu multă tehnica militară în oraș. Trăgeau in toate blocurile, apoi au apărut avioanele care aruncau bombe, se trăgea cu rachete în stânga și în dreapta.
Mulți au coborât în subsoluri, dar blocurile unde stăteau s-au prabusit, iar ei au ramas blocati sub dărâmături. Strigau după ajutor, a fost groaznic și acum aud strigătele. Țipau de durere.
Au strigat până și-au dat ultima suflare. Mi-am dat seama că au murit, după ce nu le-am mai auzit glasurile. Nu aveam cum să îi ajut.
Au murit familii întregi - părinți, bunici, frați, copii. Poate ar mai fi avut vreo șansă dacă cineva reușea să îi scoată la timp de sub dărâmături. Apoi, orașul a fost ocupat de ruși.
Nu puteam să ieșim pe străzi, pentru că se trăgea în continuu, în toată lumea” - a mai spus Ludmila. Povestea ei l-a impresionat pe corespondentul de război, Alex Buzică.
”După ce mi-a povestit prin ce a trecut, am înțeles de ce stătea gânditoare pe bancă, în apropierea ruinelor care, cândva, fusese blocul în care locuia. De când mă aflu aici, în Ucraina, am realizat că într-un război, e mai ușor să transmiți din linia întâi, decât să auzi poveștile oamenilor care au căzut victime acestui război, fără să aibă vreo vină.
Orice conflict lasă urme adânci în sufletul oamenilor, iar aceste cicatrici vor fi purtate toată viața lor, fără să se șteargă vreodată...”, spune Alex Buzică.
Borodianka a fost ocupată până la 28 martie, fiind urmată de localitățile învecinate Bucea și Irpin, unde au avut loc atacuri asupra civililor. O investigație a procuraturii este în curs pentru a documenta crimele de război comise aici, în paralel cu o anchetă la care participă și Organizația Națiunilor Unite cu privire la agresiunile sexuale comise în rândul civililor.
Foto: Ilie Pintea/corespondent RRA
Și secția de poliție din oraș a fost relocată. În timpul invaziei, sediul forțelor de ordine a fost atacat, apoi incendiat. S-au dat lupte grele, iar polițiștii din zonă au încercat să reziste. La fel și apărarea din Forțele Teritoriale.
Rușii nu se așteptau la o asemenea rezistență din partea ucrainenilor și, tocmai din acest motiv, avioanele lor au atacat ținte civile, cum ar fi locuințele oamenilor.
3
11
