Scriitoarea și regizoarea Alexandra Badea a declarat că s-a simțit un pic traumatizată de școala românească, iar faptul că situația s-a schimbat între timp reprezintă un lucru foarte bun. Ea a făcut aceste precizări într-un interviu la Radio România Actualități.

Alexandra BadeaFoto: Captura Facebook RRA

”Nu suportam să învăț pe de rost comentarii publicate în cărți, așa era pe vremea noastră - între timp, am înțeles că situația s-a mai schimbat și este foarte bine.

La orele de română, trebuia să spun ceea ce profesorul ne spusese cu o zi înainte sau ceea ce scria în manual și chestia asta nu o suportam. Mult timp, în liceu, eu nu visam decât la un lucru: să vină un profesor în clasă și să ne spună: ”Scoateți o foaie de hârtie și scrieți ce vreți, ce simțiți voi în momentul asta”.

Întotdeauna când mă abăteam de la ce trebuia, eram taxată și mi se spunea că nu e bine ceea ce fac, că nu am talent, că nu am avut rezultate bune la olimpiadă sau chestii de genul asta” - a mai spus Alexandra Badea.

Bucureștiul îmi crea repulsie, acum i-am văzut părțile frumoase

”Bucureștiul s-a schimbat foarte mult, eu vin în România cam de trei ori pe an să îi văd pe părinții mei sau vin când am colaborări la teatre, dar în București nu am mai venit de foarte mult timp să lucrez, am lucrat mai mult la Sibiu. Aveam cu Bucureștiul un fel de repulsie, nu puteam să stau decât o zi sau două.

Este un oraș destul de haotic, de dezordonat si dezorganizat și nu e deloc prietenos cu pietonii, mie îmi place să merg destul de mult pe jos. Anul acesta, am stat vreo trei luni în București și e prima oară când vin la București, stau la hotel și l-am văzut altfel, l-am văzut ca o persoana care vine din exterior și descoperă numai părțile frumoase pentru că atunci când călătorim nu vrem să vedem urâtul dintr-un oraș, ci mai degrabă partea pozitivă.

Efectiv, l-am descoperit altfel. După repetiții, actorii mă tot duceau în locuri în care nu le știam înainte. Chiar este un oraș care se schimbă în bine acum.

Pentru mine, acasă este acolo unde este acceptat. De mult timp, am realizat că Bucureștiul nu mai e casa mea, totuși adresa mea este în Franța, impozitele le plătesc tot acolo dar revin întotdeauna cu mare placere și cu noi proiecte”, a mai spus regizoarea.

Am intrat în teatru prin culise

”În adolescență, eu nu mergeam la teatru, părinții mei nu prea aveau acest obicei iar în copilărie nu țin minte să fi fost la teatru. Când eram la liceu, din clasa noastră eu vedeam curtea Teatrului Bulandra și mă tot întrebam ce se întâmplă acolo, eu vedeam decorurile care se descărcau, actorii care fumau în pauzele de la repetiții și la un moment dat am chiulit, împreună cu o colegă.

Am zis: hai să vedem ce este aici, era ușa deschisă. Cred că eram în clasa a zecea sau a unsprezecea. Țin minte că ne-am împrietenit cu cabinierele, ne-au dus să vedem costumele actorilor, culisele și un pic din repetiții.

Tot timpul am spus că eu am descoperit teatrul prin culise. Eu am terminat liceul în anii 90, atunci eram aruncați într-o societate în care trebuia sa fim competitivi, să ai o siguranță, să fii cel mai bun și un loc de muncă stabil.

Părinții ne spuneau - ce poți să faci? Medicină, Drept, Politehnică, ASE! Toți colegii mei de liceu erau orientați în aceeași direcție. Toate aceste opțiuni nu mă interesau deloc, dar am ales ASE, Relații Internaționale, sperând că, la un moment dat, poate aș face diplomație.

Poate acolo m-aș fi simțit bine, dacă n-aș fi ales teatrul. Cand am vrut să dau la teatru, la secția regie, i-am suprins pe ai mei, tata mi-a zis că îi era teamă că nu fac nimic cu aceasta meserie și nu înțelegea cum poate să imi vina ideea asta, pentru că noi, în familie, nu am avut artiști.

El mi-a spus să dau la ASE și, dacă voi intra, atunci mă lasă să dau și la teatru”, a mai spus Alexandra Badea.

La Paris, România se vede diferit

”Parisul este foarte frumos în septembrie, dar și în aprilie-mai, când înfloresc copacii. În septembrie este extraordinar pentru că se deschid teatrele, sunt noi expoziții în toate muzeele, galeriile, este o ofertă culturală foarte diversificată.

Atu-ul Franței este că este o țară deschisă pentru artiștii străini, îi încurajează pe mulți pe artiștii veniți din alte țări. Eu am descoperit Franța treptat, prima dată la 12 ani când tata a colaborat cu câteva instituții franceze.

Când ești turist, idealizezi o țară, crezi că este societatea perfectă dar nicio societate nu este perfectă. După un an, vedeam toate problemele acestei societăți și, practic, prin teatrul pe care îl fac aveam nevoie să vorbesc despre această decepție și prima mea piesă pe care am scris-o a fost tocmai despre această decepție.

La Paris, România se vede diferit, în funcție de mediul în care ești. Eu am norocul să trăiesc într-un mediu de artiști și nu m-am simțit niciodată discriminată sau privită de sus.

Sunt convinsă că pentru alți români e foarte greu și sunt români care sunt exploatați în Franța în joburile pe care le au. Am ajuns prima oara la Paris cu o bursă, nu m-am dus cu gândul că voi rămâne acolo.

Am plecat cu o valiză pe care am donat-o, acum, Teatrului Național pentru un spectacol, era o valiză din anii 90. Așadar, am venit cu o valiză, dar nu m-am gândit vreodată că o să o rup cu România.

Asta este diferența dintre mine și cazul celor care pleacă pentru că au nevoie să lucreze acolo. Practic, eu am plecat ca o studentă, să trăiesc o experiență nouă”.

În Franța, oamenii sunt mai calmi, dar românii sunt mai calzi

”Francezii au mai mult calm decât românii și mai multă politețe. Câteodată, noi o privim ca pe o ipocrizie, clar e și ipocrizie care te protejează. E o politețe care îți permite să lucrezi mai ușor, să te adaptezi altfel.

Nu sunt mari diferențe între spectatorii români și cei francezi, teatrul are o universalitate a lui, vor să fie emoționați, provocați și cred că este aceeași deschidere.

Cred că românii sunt mai calzi, totuși, se ridică în picioare de la prima dată când se aprinde lumina, în Franța - spectatorii de scoală în picioare când le-a plăcut excepțional de mult” - a adăugat Alexandra Badea.

După două facultăți absolvite în România (UNATC și ASE), Alexandra Badea a terminat Masterul „Teorie și estetică teatrală” la Sorbona și s-a stabilit, fără să își propună asta, la Paris.

În 2013, a primit Marele Premiu pentru Literatură Dramatică, oferit de Ministerul Culturii din Franța, pentru piesa ”Pulverizare”.