Wall Street Journal: De ce programele de salvare produc mai mult rau decat bine

Vineri, 3 decembrie 2010, 9:28 Revista Presei

Programul de salvare de un trilion de dolari stabilit in primavara trecuta de guvernele europene pentru a opri criza datoriilor, a eşuat. Dificultatile economice au învăluit Irlanda şi ameninţă Portugalia, în timp ce Spania şi Italia aşteapta emotionate sa vada cum evolueaza lucrurile, scrie Wall Street Journal in editia sa de azi. De ce nu i-a calmat o asemenea sumă enormă de bani pe investitorii in obligatiuni? Mai mult, unii experti spun ca in loc sa indeparteze nelinistile acestora, programele de sprijin financiar au dus la cresterea acestor ingrijorari.

"Structura bailouturilor destabilizeaza piata", spune Paul de Grauwe, profesor de economie la Universitatea din Leuven, Belgia. O mare parte din probleme tin de condiţiile puse pe fondurile de salvare pentru a le face agreabile contribuabililor germani, mai spun expertii.

În primul rând, salvarea vine foarte tarziu, cand guvernele sunt pe moarte. În cazul ajutorului oferit grecilor in valoare de 110 miliarde de euro, Atena a solicitat ajutor dupa ce accesul la finantare a ajuns intr-un punct critic. În cazul Irlandei, randamentele obligaţiunilor ţării au crescut la niveluri care ar fi făcut nesustenabile orice noi împrumuturi. Pe masura ce planul de salvare este pus in practica, investitorii in obligaţiuni din zona euro se uita speriati catre jocul de domino pentru a vedea care va fi urmatoarea piesa care va cadea. Care e, cu alte cuvinte, economia a carei datorii o fac vulnerabila.

(Chiar şi încercarea de a calma pieţele prin extinderea fondurilor de salvare ca sa acopere si o eventuala interventie in Spania şi Italia este problematică, spun oficialii europeni. În primul rând, Germania ar lua în considerare o asemenea extindere doar ca pe o soluţie de ultima instanta. In al doilea rând, insasi ideea de largire a pachetului de salvare ar putea speria investitorii  care ar putea gandi ca problemele celor două economii sunt mai grave decat s-a crezut). Dar acesta este doar începutul. Conditiile dure incluse in planurile de salvare ridică întrebări cu privire la sustenabilitatea serviciului datoriei tarilor salvate. Odată ce ratele dobânzilor incep sa urce, ele nu mai coboara.

Greutatea poverii datoriilor tine de trei lucruri: productia economica sau produsul intern brut, de mărimea datoriilor şi nivelul dobânzii ce trebuie achitate. În niciuna din aceste trei lucruri, planurile de salvare nu ofera confort. În primul rând, termenii economici in care sunt puse discutiile sugerează mai degraba ca economia ce urmeaza sa fie salvata este mai probabil să scadă decât să crească. "Condiţiile sunt prea stramte," mai spune Dl. Grauwe. Guvernele sunt obligate să reducă cheltuielile, existand riscul de a intra astfel intr-o spirală descendentă.

În al doilea rând, chiar şi in ipoteza optimista care însoteste programele economice ale Greciei si Irlandei, ponderea datoriei în PIB va fi in continuare ridicata (asta pentru ca deficitele bugetare, deşi în scădere, se vor reduce in ritm mai scazut decat creşterea PIB-ului nominal).

În al treilea rând, ratele dobânzilor practicate de fondurile europene de salvare sunt inalte-  de peste 6%-  ceea ce face ca datoria guvernului irlandez, facuta la rate ale dobânzii scăzute în anii de boom, sa fie înlocuita cu o alta, la costuri mai ridicate.