Asasinarea lui John Lennon. După treizeci de ani
New York, 7.XII.1980. Presimtiri. Ma suna un prieten, muzician rock, si-mi spune ca a fost atacat, la iesirea dintr-o cafenea, de o banda de derbedei care l-au batut si l-au ranit cu cutitul. Nu poate intelege scopul atentatului. Se afla acasa intr-o stare jalnica. A scris un poem pe care mi-l citeste la telefon. Ultimele versuri ma impresioneaza prin insolitul imaginii: ”I feel like a dead Beatle / In front of my house”. Il intreb daca s-a referit la ”beetle” (gandac) sau la ”Beatles”. Imi pronunta pe litere: B-E-A-T-L-E.
NY, 8.XII.1980, ora 23. Atipisem cu capul pe birou in timp ce-mi completam jurnalul. Ma scol brusc, tresarind. Ma uit in jur, cautand sa descopar motivul. Nu vreun zgomot neobisnuit m-a trezit, ci lipsa unui zgomot obisnuit. Tacuse radioul. Aici, in New York, aproape in toate casele radioul e pus in surdina pe un post care transmite nonstop muzica (”Musac”, i se spune acestui tip de atmosfera sonora). Fara anunturi, fara reclame, doar muzica, parca mereu aceeasi, care nu e ascultata la propriu, ci receptata inconstient ca un alt nivel al linistii. Un ritm perpetuu care iti impune un ritm psiho-biologic alert, absolut necesar intr-un oras trepidant ca New Yorkul. Un ”alcaloid” fonic la fel de eficient, si poate la fel de nociv, ca nicotina sau cafeina. Aceeasi situatie peste tot: in magazine, in hoteluri, in lifturi, in masini.
Dupa cateva clipe de tacere (relativa, caci vuietul orasului a navalit in camera), radioul reia emisiunea cu un ”Anunt important”: ”John Lennon, fostul membru al trupei The Beatles, a fost impuscat in fata casei sale, la Dakota Building”. Raman nauc. Incerc sa-mi adun gandurile. Poate n-am auzit bine. Sau n-am inteles. Deschid televizorul. Acelasi anunt sec, ca o incizie de bisturiu. Dau telefon unui prieten. ”Gabe, ai auzit ce am auzit si eu?”. ”Da”, imi raspunde. ”Hai acolo!”, ii propun. ”Mi-e somn”, imi replica Gabe. ”John Lennon e asasinat la cateva sute de metri de tine si tie ti-e somn?!” Trantesc telefonul. Imi iau in graba aparatul de fotografiat, jurnalul, tigarile si ies in strada.
Citeste in Revista 22 si alte fragmente din juralul lui Andrei Oisteanu tinut la New York

Ministrul energiei cedează în fața ANRE în ceea ce privește liberalizarea, deși este "ușor nemulțumit" / Marii furnizori de energie nu vor fi obligați să ofere reduceri de prețuri
Cum decurge vaccinarea într-o comună din Iași: doar patru persoane imunizate luni, o singură persoană programată pentru marți: „Nu pot să aduc oameni de acasă să-i vaccinez”
Povestea discului de la Nebra - Un fals extrem de bine făcut sau cea mai veche reprezentare a cerului?
“Oglinda fermecată” a autorităților ne spune povestea noastră de anul acesta. De fapt, Comisia de Prognoză o spune pentru buget
O copie din secolul XVI a lui „Salvator Mundi”, cel mai scump tablou din lume, a fost recuperată de poliția italiană / Povestea din spatele operei de artă
de yoko nici nu mai vb ...
castigase o putere fenomenala si era un outlaw (haiduc; proscris) atat in beatles cat si in restul lumii. milita pentru pace si isi dorea cu orice pret sa deschida ochii lumii.
pana la urma, a fost asasinat.
PS - Alta poza normala nu ati gasit?
PS2 - Singura piesa care i placea din musica pop de atunci era I Can t Stand the Rain, cu Eruption (1978).