Unul dintre cele mai importante evenimente de pe bursa românească, listarea companiei Rompetrol în anul 2004, a fost, potrivit judecătorilor, un exercițiu de manipulare. Fostul ziarist Sorin Roșca Stănescu, unul dintre actorii operațiunii Rompetrol de acum zece ani, a fost condamnat la închisoare pentru că a participat la operațiunea bursieră, contabilizând profituri alături de firme offshore, afaceriști și politicieni. RISE explică cum s-a derulat frauda.

Tranzacțiile Bursei de Valori București (BVB) s-au blocat, în dimineața zilei de 7 aprilie 2004, la doar o oră de la deschiderea ședinței, sub presiunea ordinelor masive de vânzare și cumpărare. Invitat special, Dinu Patriciu a deschis atunci ședința Bursei, marcând evenimentul listării companiei sale Rompetrol Rafinare – fosta rafinărie Petromidia, pe care o preluase de la statul român cu patru ani mai devreme. Sistemul informatic de tranzacționare nu a fost repornit în acea zi, dar câțiva jucători furaseră deja startul. În timp ce investitorii obișnuiți stăteau la coadă și priveau nedumeriți tabloul încremenit al bursei, o obscură firmă offshore din Cipru contabiliza deja în cont 1 miliard de acțiuni cumpărate în acea dimineață, la un preț minim.

Saltville Limited era înființată de două luni și jumătate la Limasol și avea un capital social de aproape 2000 de dolari, deținut integral de o altă firmă cipriotă. În câteva zile, offshore-ul cu acționariat opac avea să marcheze un profit de peste 6 milioane de dolari, fără să fi avut banii pentru tranzacții în cont. Saltville era reprezentată în România de americanul Colin Hart, 47 de ani, unul dintre partenerii lui Dinu Patriciu la momentul preluării rafinăriei Petromidia de la statul român, pus și el inițial sub învinuire în acest dosar.

Practic, firma cipriotă a funcționat ca o verigă între companiile controlate de Dinu Patriciu și alți investitori apropiați de magnat. Iar paguba a fost suportată de compania Rompetrol SA (fosta rafinărie Vega Ploiești), listată pe piața extrabursieră Rasdaq. În 7 aprilie, Rompetrol SA a vândut un miliard de acțiuni la prețul de 116 lei/acțiune către Saltville. Doar într-un caz, un sfert din pachetul de acțiuni a fost răscumpărat apoi chiar de la firma cipriotă la un preț de șase ori mai mare- respectiv 690 de lei/acțiune. La rândul său, Saltviile a vândut către alți alți investitori, prin intermediul unor case de brokeraj agreate dinainte: liderul UDMR Verestoy Attila, Camelia Voiculescu, fiica lui Dan Voiculescu, ori către Sorin Roșca Stănescu. Iar diferențele de preț au fost contabilizate de firma offshore, iar nu de fosta rafinărie Vega.

Procurorii au descoperit că prețul minim de vânzare de 116 lei a fost arbitrar ales, fiind evaluat chiar de compania vânzătoare – Rompetrol SA, care nu avea competențe în astfel evaluări. Mai mult, deși listată pe Rasdaq, compania Rompetrol nu a comunicat pieței intenția vânzării acțiunilor Petromidia, deși era obligată, conform regulamentelor bursiere, să comunice acest lucru.

Tot acest dosar complicat a fost finalizat marți în instanță, prin condamnarea mai multor persoane: Sorin Roșca Stănescu, Sorin Pantiș, fost ministru al comunicațiilor, Gabriela Anghelache, fost președinte al CNVM, dar și alți șefi ai instituției care supravehează piața de capital, precum și brokerii care au intermediat tranzacțiile. Acuzațiile împotriva lui Dinu Patriciu, cel pe care care procurorii l-au acuzat că a orchestrat operațiunea au fost retrase, după ce el a decedat la sfârștul lunii august.

Informații privilegiate

Sorin Roșca Stănescu a fost condamnat pentru că a făcut tranzacții pe baza unor informații privilegiate, furnizate chiar de Dinu Patriciu, șeful Rompetrol Rafinare, cu care, de altfel, a fondat trustul de presă Ziua la mijlocul anilor’90. Acuzațiile procurorilor s-au bazat inițial pe interceptarea unor convorbiri telefonice purtate de cei doi. Cu o zi înainte de listarea pe bursă, Patriciu i-a comunicat partenerului său detaliile operațiunii și l-a sfătuit cum să acționeze, indicându-i inclusiv casa de brokeraj prin intermediul căreia să efectueze tranzacțiile: TVM – firma de brokeraj, conectată în trecut la Verestoy Attila și Dinu Patriciu. Procurorii au încadrat fapta la infracțiunea de tranzacții pe baza unor informații privilegiate – pedepsită în legislația pieței de capital. Divulgarea și folosirea unor astfel de informații influențează arbitrar prețul și manipulează piața bursieră, prejudiciindu-i pe ceilallți investitori care nu au acces la informații confidențiale. În acest caz, procurorii l-au acuzat pe Dinu Patriciu că, în calitate de administrator al companiilor Rompetrol Rafinare și Rompetrol SA, nu doar că a avut acces la informații, ci a coordonat întreaga operațiune, iar, la final, mai mulți apropiați ai săi au marcat profituri consistente.

Tranzacțiile

În dimineața de 7 aprilie, Sorin Roșca Stănescu a achiziționat prin intermediul acestei firme de brokeraj 13,9 milioane de acțiuni, prin cinci tranzacții succesive, la un preț mediu de 300 de lei. Jumătate din acțiuni au provenit de la firma Saltville Limited, care le-a vândut prin intermediul altei case de brokeraj ai căror reprezentanți au fost condamnați în acest dosar. Pe 15 aprilie, Sorin Roșca Stănescu a început să vândă acțiunile cumpărate cu o săptămână înainte, dar în volume mult mai mici. Astfel au rezultat, zeci de tranzacții de vânzare, toate derulate prin intermediul aceluiași broker. Roșca Stănescua a vândut atunci la prețuri cuprinse între 610 și 650 de lei, adică de două ori mai mult față de prețul la care le cumpărase. Astfel, în doar o săptămână, el a făcut un profit de peste 100.000 de euro. Banii cu care a cumpărat inițial pachetele de acțiuni au fost împrumutați de la trei firme de cablu din Constanța, administrate de un director din trustul Ziua. Aceste companii primiseră banii de la alte două firme offshore din Insulele Virgine Britanice. În timpul anchetei, procurorii au descoperit mai multe nereguli și în derularea acestor împrumuturi.

Conturi în Elveția

Un an mai târziu, în 2005, au apărut în contul personal al lui Roșca Stanescu 500 de mii de euro, bani pe care i-a transferat într-un alt cont de-al său din Elveția. Întrebat anul trecut de reporterii RISE Project de unde au provenit banii transferaţi în Elveţia, Sorin Roşca Stănescu a declarat: “Înainte de a mă investiga dumneavoastră (n.r. – RISE project), această tranzacţie a fost investigată de procurorii lui Băsescu, care credeau că <>. După ce m-au investigat doi ani şi au făcut o radiografie a tuturor operaţiunilor mele bancare, mai vechi chiar şi cu cinci ani faţă de această tranzacţie – văzând şi ce prezervative îmi cumpărasem eu cu cardul de la farmacii – s-au adresat Băncii Naţionale a României, zicând: <>. Cei de la BNR le-au răspuns procurorilor printr-o scrisoare de doar cinci rânduri, spunându-le că era legal ce făcusem. Vândusem o parte din acţiunile de la ziarul Ziua şi transferasem banii în Elveţia “.

Acțiunile de la Ziua, primate cadou de la Dinu Patriciu, au fost transferat către Asociația Salariaților de la Petrom, condusă de sindicalistul Liviu Luca și ulterior către Sorin Ovidiu Vîntu.

Rugat atunci să explice motivul pentru care, în martie 2005, a hotărât să mute aceşti bani în Elveţia, Roșca Stănescu a spus că această sumă a fost gestionată de un fond de investiţii. Pe foaia de tranfer bancar, intrată în posesia RISE Project, explicând destinaţia banilor, Roşca a menţionat: “operaţiuni cu instrumente financiare străine pe piaţa monetară”.

Sorin Roşca Stănescu spunea că, între timp, banii au fost cheltuiţi, fiind investiţi în terenuri, în perioada boom-ului imobiliar – terenuri care, afirmă el, se găsesc în declaraţia sa de avere. La acel moment, în declaraţia de avere erau menţionate trei terenuri: două, cumpărate în 2008 şi totalizând un hectar, sunt descrise drept “teren forestier”, fiind localizate în judeţul Ilfov. Un al treilea, cumpărat în 2010, în suprafaţă de 1,3 hectare, este descris ca “teren intravilan” tot în Ilfov. Cu exepţia terenurilor, el mai declara că o casă de vacanţă situată în comuna Gruiu, Ilfov, dobândită în 2006.

Roşca Stănescu a detaliat investigaţia derulată de procurori asupra tranzacţiei bancare de 500.000 de euro: “Au fost cercetate sute de firme care aveau legătură cu mine. La vremea aceea, am construit o casă şi am cumpărat perdele de la o mică firmă de familie. A fost cercetată firma de la care îmi cumpărasem perdele şi au fost cercetate şi alte cinci firme mici care aveau legătură cu aceeaşi familie. (…) Pe vremea aceea, aveam un viţel. Aveam un viţel şi nu voiam să-l tai. L-am sunat pe Gigi Becali, ştiind că el creşte animale, şi i-am propus o afacere. I-am zis să-i dau lui viţelul şi, de Paşti, să-mi dea doi miei la schimb. Am făcut schimbul, iar procurorii, înregistrându-ne convorbirea telefonică, au zis că, de fapt, vorbisem codificat”.

Datoriile către stat

Operațiunea de listare a companiei Rompetrol Rafinare din aprilie 2004 a fost decisă de Dinu Patriciu, doar după ce Guvernul i-a rezolvat problema datoriilor către stat. În septembrie 2003, fosta rafinărie Petromidia figura cu datorii restante în valoare de 693 de milioane de dolari. O lună mai târziu, ministrul finanțelor de la acea vreme, Mihai Tănăsescu, suspectat de corupție în dosarul licențențelor Microsoft, a inițiat o ordonanță de urgență prin care datoria era stinsă prin emisiunea unor obligațiuni. Practic, Rompetrol Rafinare realiza o emisiune de obligațiuni la întreaga valoare a datoriilor, iar Ministerul Finanțelor urma să le subcrie în totalitate. Maturitatea până la care aceste titluri puteau fi răscumpărate a fost stabilită atunci de Guvernul Năstase la douăzeci de ani, interval în interiorul căruia compania condusă de Dinu Patriciu trebuia să plătească doar o dobândă anuală. Mai mult, Rompetrol Rafinare a primit de la Guvern și dreptul să convertească obligațiunile în acțiuni, în cazul în care nu mai dorea să le răscumpăre. Iar acționarul majoritar avea dreptul de întâietate la achiziția noilor acțiuni deținute de stat.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Rise Project