Ce diferente intre industria muzicala si cea a filmului. Muzica, prin factorul “disturbator” Napster, a fost fortata sa se “deschida” la maxim in fata onlineului, iar zilele trecute am citit ca streamingul muzical a depăşit pentru prima dată veniturile combinate generate de descărcările online şi vânzările pe CD şi vinil în Statele Unite. Cinema-ul in schimb este o industrie inchisa. Ermetic. Intr-un castel. Inconjurat de rauri de lava si dragoni zburatori care scuipa foc catre oricine indrazneste sa se apropie. Si la fel ca in povestea cu David si Goliat, micul Netflix, inceput ca un business de rent a dvd, s-a strecurat pana aproape de intrarea in castel, nebagat in seama de dragoni. Problema e ca o data ajuns la poarta, toti dragonii l-au vazut si acum scuipa foc catre el. Intre timp, calit de nenumaratele incercari prin care a trecut, Netflix s-a dezvoltat si a ajuns un Goliat pastrandu-si insa si agilitatea lui David. Da, e nevoie de multe metafore pentru a descrie ceea ce este conflictul intre vechi si nou, “razboiul” dintre Netflix si marile studiouri, sustinute de lanturile de cinema, de la Hollywood.

Netflix a ajuns mare:

1. Preia oameni de la studiouri intr-un mod agresiv

2. Nu mai este doar o platforma de streaming filme, are programe pentru kinderi, reality Tv sau stand up comedy

3. Investeste MASIV in continut original. Cand spun MASIV e MASIV: anul trecut $5 miliarde, anul asta $6 miliarde, adica DUBLU fata de cat investeste HBO sau de cinci ori mai mult decat Showtime. Inevitabil aceste bugete de bani “noi” “aruncati” in piata nu poate duce decat la o crestere de costuri, pentru vedete si pentru tot ce inseamna productie. Pentru ca toata lumea vrea la mai bine, iar cum Netflix plateste mai bine, studiourile resimt din plin aceasta miscare prin cresterea costurilor cu care opereaza/dezvolta o productie.

4. Liciteaza pentru filme impotriva studiourilor, oferind preturi mai mari. Cele $130 milioane oferite pentru toate drepturile de difuzare ale “The Irishman,” filmul lui Martin Scorsese despre moartea lui Jimmy Hoffa, cu Robert De Niro, Al Pacino si Joe Pesci au “deturnat” filmul de la Paramount Pictures care avea un deal pentru $15 milioane, pentru piata din SUA, in timp ce STX Entertainment oferise $50 milioane pentru distributia pe piata internationala. 15 + 50 = 65. Netflix a oferit 130. Adica dublu.

Fortati de amploarea la care a ajuns businessul, au ridicat primii sabia. De ce a ajuns Netflix la un tipping point?

1. 70% din ce exista pe Netflix este film de arhiva, pentru care Netflix are cumparate drepturi. Deja o parte din companii au refuzat sa mai prelungeasca intelegerile, varf de lance fiind Discovery Communications si Scripps Networks Interactive, iar altele, cu Time Warner lider, cel mai probabil vor urma aceeasi strategie. Banii de la Netflix sunt buni dar Netflix deja e prea mare si prea periculos. La polul opus se afla Disney care a semnat recent un contract nou, valabil pe 3 ani, cu Netflix.

2. Amazon. Adica Bezos. Ambitiile lui Bezos, alimentate de succesul Amazon Prime, sunt mari. Buzunarul lui e si mai mare, iar Amazon isi poate permite aproape orice. Iar asta se alinieaza cu dorinta studiourilor de a mai gasi “alternative” la Netflix.

3. Desi livreaza ebitda pozitiv, anul acesta estimarile vorbesc de $2 miliarde minus pe cash flow, in special datorita costurilor pentru productiile in care investeste. Asa cum spuneam, industria filmului este si complicata si ermetica si cu regulile ei. Daca vrei sa distribui un film atunci trebuie sa finantezi cu x%, unde x de obicei este 20-30%, in momentul semnarii contractului. Adica nici nu s-a filmat vreo scena si trebuie sa scoti bani din buzunar. Apoi, pe masura ce filmarile avanseaza, mai scoti din buzunar alte sume pana cand, la terminare, platesti toata diferenta ramasa. Practic asta inseamna diferite sume de bani imobilizate pentru o perioada care variaza de la cateva luni pana la 2 ani.

Citeste tot articolul pe blogul lui Orlando Nicoara