Solicitantii de imprumuturi pentru locuinte nu pot compara corect costul ofertelor.
In lipsa unei directive europene care sa impuna calcularea DAE si la creditele imobiliare, legislatia autohtona privind protectia consumatorului in domeniul creditarii bate pasul pe loc.
Bancile sunt obligate in prezent sa prezinte consumatorilor dobanda anuala efectiva (DAE) doar la creditele de consum. Aceasta cerinta este prevazuta de Legea nr. 289/2004, care se aplica pentru imprumuturile cu valori cuprinse intre 200 si 20.000 euro.
Pe de alta parte, legea respectiva precizeaza in mod expres ca ea nu acopera sfera creditelor imobiliare si ipotecare, precum si creditele de nevoi personale garantate cu ipoteca. Cu alte cuvinte, bancile nu sunt obligate sa indice consumatorilor nivelul DAE atunci cand solicita astfel de credite.
Mai mult, desi exista o lege privind creditul ipotecar, aceasta nu pomeneste nimic despre DAE, cu toate ca ea a fost modificata chiar la inceputul lui 2006, dupa ce conceptul de DAE fusese lansat pe piata autohtona. Modificarile aduse legii au vizat cu precadere interesele institutiilor financiare, pentru a le usura procedurile de emitere de titluri si obligatiuni ipotecare. Insa interesele consumatorilor se pare ca au fost trecute cu vederea.
De fapt, situatia de la noi cuprinde un mic paradox, deoarece clientii bancilor sunt mult mai bine protejati in cazul creditelor de consum decat in zona creditelor ipotecare, chiar daca se spune ca achizitia unei case reprezinta cea mai importanta decizie financiara pe care o persoana o ia pe parcursul vietii. Finantarile pentru locuinte se acorda pentru sume substantiale si pe perioade extrem de lungi, astfel ca au un efect puternic si de durata asupra bugetului familial. In plus, numarul comisioanelor este mult mai mare, astfel ca afisarea DAE ar fi ajutat consumatorii sa aiba o imagine generala asupra costului creditului si sa poata compara corect ofertele bancilor.
Daca-i ordin, cu placere!
Cum s-a ajuns aici? Pregatirile pentru aderarea la UE au impus Romaniei asimilarea acquis-ului comunitar. Printre directivele transpuse in legislatia nationala s-a regasit si cea privind creditul de consum, acesta fiind singurul motiv pentru care romanii au putut face cunostinta cu DAE.
Din pacate pentru noi, UE nu a adoptat si o directiva pentru creditele imobiliare, astfel incat sa fim obligati sa preluam DAE si aici. Desi Comisia Europeana a avut o astfel de intentie, asociatiile bancare pan-europene au facut un lobby puternic pentru a evita aparitia unei reglementari in acest domeniu. Argumentul principal invocat a fost ca diferentele mari intre legislatiile statelor membre ar crea distorsiuni in piata daca s-ar forta o uniformizare.
Intr-un final, Comisia Europeana a emis o recomandare, pe care asociatiile bancare s-au angajat sa o respecte. Recomandarea cuprinde o fisa-standard de informare a clientului, care bineinteles impune si calculul DAE. Din 2002 si pana in prezent, peste 3.600 de institutii de credit au aderat la acest cod de conduita. In Romania, responsabilitatea revine in acest caz Asociatiei Romane a Bancilor (ARB).
Pentru a adopta recomandarea, procedura de lucru presupune ca mai intai ARB sa adere la una dintre asociatiile bancare pan-europene, cu care a negociat Comisia Europeana. Merita semnalat ca nici in celelalte noi state membre aceasta recomandare nu a trezit un interes prea mare din partea comunitatii bancare.
Dupa trei ani de la aderare, in Ungaria doar trei banci respecta acest cod, iar in Polonia bancile n-au vrut sa auda de el, pe motiv ca ar necesita noi investitii, potrivit ultimului raport de implementare al recomandarii. Din aceasta perspectiva, consumatorii romani nu pot sa aiba asteptari prea mari.
