Presedintele UDMR, Marko Bela, considera ca, in anii ’90, alternativa la dialogul politic cu reprezentantii etniei sale era escaladarea violentelor de strada
Unul dintre cei mai longevivi lideri postdecembristi, Marko Bela, este multumit cand priveste in urma. Drepturile obtinute pentru minoritatea maghiara de-a lungul ultimilor ani au dovedit inca o data eficienta „politicii pasilor marunti". UDMR a aplicat-o cu succes in negocierile cu partidele romanesti, reusind sa-si mentina influenta asupra guvernului, din 1996 pana acum. Marko Bela ne-a vorbit „La masa Adevarului" atat despre castigurile si planurile imediate ale Uniunii, cat si despre modul in care se raporteaza la partenerii si adversarii sai politici.
- Conduceti UDMR din 1993. De unde ati luat Uniunea si unde ati ajuns?
- In ceea ce priveste UDMR, eu cred ca s-a schimbat foarte mult. In '93, au existat doua tabere, aproape egale. Am avut situatii cand doua-trei voturi au decis de fapt in Consiliul Reprezentantilor UDMR. Din acest motiv, am avut lupte interne extrem de dure. De peste 15 ani, nu mai avem astfel de situatii interne si majoritatea celor din UDMR sustine politica conducerii, ceea ce nu inseamna insa ca nu avem opozanti. Totusi, e o relativa liniste si acest lucru este foarte important.
Inca din '96, cand am intrat in guvern cu CDR, existau aceste lupte, aceste conflicte interne. In primii ani, '97-'98, s-a pus pe tapet problema ramanerii in guvern si am avut o permanenta contestare a participarii noastre la guvernare. Este adevarat ca anumite grupari, intre timp, au iesit din UDMR si au constituit mai multe asociatii, societati civile, Consiliul National Secuiesc, Consiliul National al Maghiarilor din Transilvania, si dupa aceea s-a ajuns la reinfiintarea Partidului Civic Maghiar.
- E mai divizata maghiarimea decat acum 15 ani?
- Nu suntem mai divizati, fiindca in anii '90 confruntarile politice in cadrul Uniunii si in cadrul comunitatii maghiare erau mult mai dure si vizau o alternativa mult mai periculoasa, si anume daca poti obtine anumite rezultate cu instrumente politice sau daca trebuie sa folosesti niste instrumente mult mai radicale. In acest moment, nici opozantii nostri nu contesta, mare parte din ei, ca de fapt, prin politica, prin Parlament, prin instrumentele guvernarii, trebuie sa incerci sa obtii anumite rezultate. Exista si altfel de opinii radicale, de grupari, dar nu prea se evidentiaza.
In ceea ce priveste starea comunitatii maghiare, am progresat extrem de mult, dupa parerea mea, in ceea ce priveste drepturile individuale, utilizarea limbii materne. De atunci, am schimbat Legea invatamantului intr-un sens pozitiv, Legea administratiei locale, Constitutia. Am inclus in Constitutie dispozitii privind dreptul la folosirea limbii materne in justitie, in administratie. Ceea ce n-am rezolvat si nu se accepta inca e ideea de drepturi colective, si anume ca nu numai sa ai o scoala maghiara, dar sa ai si dreptul de decizie.
- Nu credeti ca acest lucru contravine principiilor europene?
- Toti merg si pe principiul subsidiaritatii. Daca se accepta acest termen de drept colectiv, si deciziile trebuie sa fie luate cat mai aproape de comunitatea care este interesata de decizia respectiva. Si, dupa parerea mea, tot acolo ajungi.
