"Legea educatiei este plina de incoerente" si "Nimeni nu are caderea sa conteste deciziile CCR", decalara Catalin Croitoru (PDL) intr-un interviu pentru paginapolitica.ro. "Am fost lider de sindicat pentru ca eu am crezut si continui sa cred ca tara asta nu poate sa isi revina, sa renasca decat prin educatie. Cei care de 20 de ani au interesul sa tina aceasta tara in genunchi este clar ca nici nu isi doresc ca Romania sa isi revina", declara Croitoru.
- Dar ati fost nominalizat pentru functia de ministru al Educatiei?
- Da, dar am renuntat in momentul in care am vazut care ar fi conditiile in care urma sa imi desfasor activitatea. Bani insuficienti la buget, o ordonanta care era gata pregatita, prin care 15.000 de oameni urmau sa fie dati afara din invatamant. Or, in aceste conditii, eu nu puteam sa fac ceea ce as fi dorit, sa aduc invatamantul romanesc acolo unde merita sa fie. Fara bani, acest lucru nu se poate face. Sigur ca o rationalizare a angajatilor din sistem este necesara, numai ca ea ar trebui sa se faca cu cap si nu cu ordonante si trebuie neaparat adaptata necesitatilor, pentru ca invatamantul sa fie de calitate, si nu stabilita intr-un mod pur contabilicesc.
Legea este plina de incoerente
- Asta este o problema, dar pana la urma legea este buna sau nu?
- Legea asa cum a fost depusa de catre Guvern - si depusa cu o nepermisa intarziere - nu este buna deloc. Desi se pretinde ca a fost facuta in spiritul Pactului National pentru Educatie - al carui semnatar am fost, ca reprezentant al societatii civile, prin federatia pe care o conduceam - este un amestec de idei, din care unele sunt bune, de reforma valabila, dar amestecate cu tot felul de idei neavenite. Per ansamblu, din aceasta cauza, legea asa cum a fost depusa de Guvern este plina de incoerente, de lucruri care se bat cap in cap. Practic, o lege nefunctionala, in ultima instanta, care ar putea face mai mult rau decat bine sistemului.
In Comisia pentru invatamant de la Camera Deputatilor, unde eu sunt vicepresedinte, din pacate am lucrat sub o enorma presiune a timpului. Nu am avut la dispozitie decat 45 de zile - si asta cu prelungirea ceruta de noi. Altfel exista riscul ca legea sa treaca prin aprobare tacita, ceea ce ar fi fost catastrofal. Am reusit sa facem o serie intreaga de amendamente prin care sa incercam sa dam coerenta textului legii, sa indreptam o gramada de erori in ceea ce priveste tehnica juridica de redactare a unei legi si mai ales sa indreptam toate acele greseli care deriva in mod evident din faptul ca legea a fost in mare masura probabil scrisa de oameni care nu cunosc sistemul educational romanesc. Nu a fost insa de ajuns, asa incat la Senat, la Comisia pentru invatamant, s-a inceput o munca extrem de laborioasa. Sigur, necesita timp, dar asta din constiinta faptului ca nu ne putem juca cu o lege atat de importanta, ca avem sansa, iata, acum, la 20 de ani de la Revolutie, in sfarsit sa facem o lege buna care sa ramana neschimbata macar un deceniu si sa asigure coerenta si valoare sistemului.
6
4
