Joi dimineata. Ora 8:00. Vizavi de Apaca. Zeci de tarnacoape si harlete lovesc strasnic pamantul de pe fosta platforma Pumac SA. "Baaa!", aud cum striga o vece ragusita de barbat. "Vino ba incoace ca am o bucata mare", rasuna din nou vocea. Doi tigani sar ca arsi si se indreapta spre o groapa ascunsa printre buruienile crescute pe terenul complexului demolat in urma cu cativa ani. Pe langa mine, sarind din spatele unei Dacii Papuc parcate la bulevard, fug in graba alti doi tigani, citim pe blogul "Bucuresti. Acum"
In timp ce imi scot din geanta aparatul de fotografiat, un tigan care statea opintit cu bratele in coada lunga a tarnacopului si se uita dubios la mine striga suparat.
"Aloo! Domnu'! De ce pozati? Sunteti de la ziar?". Ma opresc, zambesc, las aparatul jos si-i spun ca nu. "Fara poze! Ne-am inteles?", striga iarasi.
Mai departe, in lungul trotuarului, de cealalta parte a gardului sapa de zor trei tigani. Din cand in cand scot bucati ruginite de fier din pamant si le arunca peste o gramada mica.
"Gasiti ceva aici?", il intreb pe unul dintre ei.
"Gasim. Uneori mai mult, alteori mai putin. Azi merge mai greu", imi raspunde, suflecandu-si si mai tare manecile de la bluza murdara de pamant si rugina.
"Da' se merita?", il intreb.
"Da. E mai bine oricum decat sa umblu sa strig prin cartier. Macar asa nu ma injura lumea", imi zice tiganul in timp ce mai scapa o lovitura de tarnacop.
Il intreb daca pot sa fac o poza la gramajoara de fier vechi si ruginit adunata langa gard. Da din cap ca nu. "De ce sa-mi faci matale poze la fierul meu? Nu. Lasa asa".
"Da aveti o autorizatie, aveti voie de la proprietarii terenului?", mai intreb.
Tiganul zambeste. Face un semn a lehamite cu mana, apuca bine tarnacopul si se apuca din nou de treaba.
