Lilian Zamfiroiu, noul presedinte al Institutului Cultural Roman (ICR), vorbeste intr-un interviu acordat Adevarul, difuzat marti, despre activitatea sa in presa comunista, precum si despre informatiile date securistilor, care i-au propus un angajament in perioada studentiei. Tot marti, Militia Spirituala publica dosarul de cadre al lui Lilian Zamfiroiu intocmit de catre Sectia cadre a Comitetului Central (CC) al Uniunii Tineretului Comunist (UTC).
Lilian Zamfiroiu a fost ziarist la "Universitatea Comunista" si a scris frumos despre tovarasul Ceausescu, a facut antren la "Radio Vacanta" Costinesti si a discutat cordial cu ofiterii de Securitate care i-au cerut informatii despre profesorii straini din facultate. Le-a spus ce avea de spus, dar sustine ca a refuzat sa semneze un angajament, noteaza Adevarul.
Fragmente din interviul pentru Adevarul:
- Erati membru de partid? Eram membru de partid inca de cand lucram in combinat, la Oltchim. Nu vreau sa pozez nici in disident, dar nici in comunist infocat. Pentru mine, a fi membru de partid insemna sa ne intalnim in sedinta de la cantina. Oricum, nu le propuneau lichelelor sa fie membri de partid.
- Cat ati lucrat la "Universitatea Comunista", ati scris vreun articol de care va e rusine? Va spun sincer ca nu-mi amintesc. Nici nu m-as grabi sa neg. Dar, in orice caz, nu-mi amintesc sa fi semnat eu. Totusi, mergand cu sinceritatea pana la capat, revista avea un editorial in care nu scriam decat despre partid si despre Ceausescu. Dar editorialul era semnat "Redactia". Era un articol de grup. Noi, cei din conducerea redactiei, ne strangeam si... Era perioada de asa natura... Si, repet, nici nu am avut in mine vreo pornire de disident. Nu aveam informatii. In destinul meu de pana atunci nu am avut de suferit din pricina regimului, ca sa ma revolt.
- Ati avut propuneri de a colabora cu Securitatea? Eu am avut o sansa: un asistent universitar pe nume Mihai Marta. In primele zile de facultate veneam de la sortat ceapa, din Berceni, cum se mergea atunci, la activitati agricole. Eram in tramvai si eu i-am zis ca sunt membru de partid. El mi-a zis: "Vezi, ca sigur te vor cauta "baietii"! Iti vor propune sa colaborezi cu ei. Dar, daca nu vrei, sa stii ca se poate". "Cum se poate?", am intrebat eu. "Pai, le spui ca esti bolnav. Le spui ca tu nu ai nimic impotriva sistemului, dar starea ta de sanatate nu iti permite". Deci profesorul Marta m-a invatat "poezia" pe care trebuia sa o spun. A avut perfecta dreptate, "baietii" au aparut dupa cateva saptamani. M-au chemat de mai multe ori. Ma chemau intotdeauna in biroul decanului, academicianul Ion Coteanu.
- Ce discutati acolo? Ei spuneau ca "uite, sunt in Universitate si profesori straini si vrem sa stim cum gandesc, daca sunt contra". Aveam o lectorita venita din Ungaria si un lector din Italia. Cei din Securitate nu erau interesati de colegi. Pe mine m-au intrebat intotdeauna de profesori. Ma simteam jenat fiindca nu aveam ce sa le spun. Ce sa le spun? Ca italianul ne dadea sa fumam tigari scumpe? Probabil ca le-am spus si asta, nu mai tin minte. Discutiile erau cordiale, ca nu si-ar fi permis aia, in prezenta decanului, sa intre in amanunte. Dar nu am semnat niciun angajament. Cum v-am spus, l-am avut pe profesorul Marta care m-a invatat "poezia". (...)
- Dumneavoastra ii condamnati pe cei care au colaborat? Daca judec strict prin prisma experientei mele, ar trebui sa-i condamn pe cei care au semnat angajamente. Pentru ca pe mine nu m-au fortat. Eu am refuzat si... ma rog, ne-am mai intalnit, totusi, de vreo doua-trei ori. Sa nu credeti ca dupa ce am refuzat sa semnez angajamentul nu ne-am mai intalnit. Dar nu am fost fortat, nu mi s-au cerut informatii despre colegi, numai despre profesori. O sa ma intrebati: "Bine-bine, dar ce le-ai spus?". Ce sa le spun? Ca italianul isi facea cursurile, apoi iesea la o cafea. Profesoara de maghiara nici macar atata nu facea.
Militia Spirituala scrie marti ca a cautat in inventarele existente la salile de studiu ale Arhivelor Nationale Istorice Centrale date referitoare la Lilian Zamfiroiu si a descoperit dosarul sau de cadre intocmit de catre Sectia cadre a CC al UTC.
"Incepand cu a doua jumatate a anilor '60, multi dintre tinerii cu rezultate bune la invatatura au ales sa faca pasul catre o cariera de succes in UASCR/UTC pentru ca mai tarziu sa devina "cadre de nadejde" ale PCR. Lilian Zamfiroiu a fost unul dintre acestia", noteaza organizatia non-guvernamentala.
Astfel, Militia Spirituala prezinta o sinteza a dosarului personal al tanarului profesor de limba si literatura romana de la acea vreme, Lilian Zamfiroiu.
0
9
