"M-am jucat toata copilaria mea, la tara, cu bostani scobiti, carora le faceam din fasole dinti de schelet. Fara sa am habar ca asta se chema "halloween". M-am jucat, fara sa stiu de halloween, si cand am crescut mare si scobeam dovlecii impreuna cu fetele mele, facandu-ne felinare cu care sa o speriem pe mama cand vine de la serviciu. Nu am stiut ca le atrageam moartea, asa cum, uite, aflu astazi de la parintele Savatie", scrie parintele Ioan Florin pe blogul sau "Jurnal scotian".

Adrian Rugina si Claudiu PetreFoto: Facebook.com

M-am jucat toata copilaria mea, la tara, cu bostani scobiti, carora le faceam din fasole dinti de schelet. Fara sa am habar ca asta se chema "halloween". M-am jucat, fara sa stiu de halloween, si cand am crescut mare si scobeam dovlecii impreuna cu fetele mele, facandu-ne felinare cu care sa o speriem pe mama cand vine de la serviciu. Nu am stiut ca le atrageam moartea, asa cum, uite, aflu astazi de la parintele Savatie, care stie mai bine cum sta treaba cu bostanii si simbolurile. "Joaca de-a bostanii este un joc de-a moartea, mai copii, jucati-va de-a lumina." Nu m-am jucat de-a lumina, cand eram copil, pentru ca nici nu auzisem de jocul asta. Ce copil se joaca de-a lumina? Parintele insusi era copil atunci si pesemne se juca si el, ca toti baietii mei din cartier, de-a moartea: de-a nemtii, de-a hotii si vardistii, de-a ratele si vanatorii, cowboii si indienii. Nu a murit nimeni din asta, doar, mai tarziu, unul dintre tovarasii mei de joaca a murit impuscat la revolutie, langa Buzau, militar in termen. Dar eu cred ca alti demoni l-au omorat, nu bostanii copilariei.

Am fost si la concerte de rock cand eram tanar, apoi a trebuit sa o las pe fiica-mea sa mearga, ba i-am cumparat chitara electrica si tobe, pana s-a plictisit de rock si a inceput sa cante la pian. Astazi e studenta la drept si are in camera ei de la camin o cutiuta cu moaste de sfinti primite din muntele Athos. Le-a adus din tara si le-a purtat peste tot cu ea. Nu m-am gandit niciodata ca fata mea ar fi putut sa arda de vie la un concert de rock sau pentru ca s-a jucat cu bostanii, abia acum am aflat de la parintele Savatie ca i se putea trage asta. Parintele nu are copii, dar are, asa, ca prietenii lui Iov, explicatii adanci pentru moartea copiilor si definitii subtile pentru Dumnezeu. Uneori e bine sa nu ai copii. Eu nu stiu in ce minti as mai fi fost acum daca copilul meu ar fi murit ars de viu.

Multe am aflat zilele astea despre bostani, dar cel mai important lucru l-am aflat despre oameni, nu in intelepciunea pentru morti a parintelui Savatie, ci in iubirea pentru vii a celor doi tineri, Claudiu si Adrian, care au murit in foc, dupa ce s-au intors acolo ca sa-si salveze prietenii. Baietii acestia nu au stiut cat de periculosi sunt bostanii si muzica rock. Nu stiau ei nimic despre moarte si simbolurile ei, dar ne-au invatat ceva despre viata si dragoste. Mai mult ca sigur ca nu aveau in camerele lor nici cutiute cu moaste sfinte. Dar s-au intors in foc de doua ori pentru aproapele lor. Eu nu stiu daca m-as fi intors macar o singura data. Ei au implinit cea mai mare porunca a lui Iisus: "nu este dragoste mai mare ca atunci cand cineva isi pune sufletul pentru aproapele lui". Eu nu sunt in stare sa o implinesc nici pe cea mai mica. Nu s-or fi jucat ei de-a lumina, dar sufletele lor curajoase s-au facut cu totul lumina. Ma plec cu cutremur in fata jertfei lor, ca si cum ar fi intrat in foc sa-mi salveze copilul. Cand m-or urmari sa ma arunce in foc demonii bostanilor, as vrea sa am si eu curajul si dragostea lui Claudiu si Adrian.

UPDATE Dincolo de isterie. Postarea preotului duhovnic Mihai Aldea (facebook):

RESPECTUL FATA DE DURERE

A avut loc o tragedie.

Zeci de morti, undeva spre 200 de raniti.

Cumplit!

Unii socotesc a fi momentul potrivit sa pretinda ca Dumnezeu ar fi lovit victimele. Altii socotesc a fi momentul potrivit sa dea in Dumnezeu ca nu a tinut locul oamenilor care raspundeau de siguranta spectacolului. Altii ca e momentul potrivit sa dea vina pe BOR pentru ca cei care conduc tara desfiinteaza spitale, alunga medicii si asistentele din tara - si nu doar pe ei! - si, intr-un cuvant, isi bat joc de tara si poporul de care ar trebui sa aiba grija. Desigur, altii socotesc a fi momentul potrivit sa castige ceva capital electoral.

In vremea aceasta, oamenii adevarati incearca sa ajute.

Ingrijind victimele, strangand ajutoare pentru ele, rugandu-se pentru ele si pentru rudele lor, avand inima alaturi de acestea.

Respectul fata de durere inseamna omenie.

Lipsa de respect fata de durere inseamna neomenie.

Sa ne cercetam purtarea si sa vedem unde ne-am asezat si ne asezam.

Dumnezeu sa aiba mila de noi toti, vii si adormiti, raniti in incendiu sau raniti de rautate!

Si sa ne dea puterea sa invatam sa fim impreuna.

Macar in durere, desi ar trebui sa fim impreuna in toate.