Confruntaţi cu un sistem educaţional precar, cu incertitudinea politică şi cu stagnarea economică, mulţi tineri din Kosovo aleg să plece.
De Sokol Ferizi din Priştina, Mitrovica, Belgrad, Novi Sad, Viena şi Bruxelles.
„Nu mai pot să suport! Am încetat pur şi simplu să mă gândesc la ce se întâmplă în jurul meu,” spune Eremire Krasniqi, o studentă la sociologie din Priştina. Luând încă un rând de rakia, un coniac făcut în casă, Eremire - 22 de ani - se alătură într-un bar mai multor tineri tovarăşi de băutură.
Atitudinea ei este tipică pentru toţi tinerii de azi din Kosovo, puţini dintre ei considerând acasă locul în care să-şi poată urma visele. Cu nicio perspectivă în a-şi găsi un loc de muncă şi cu nicio soluţie în disputa privind statutul provinciei, care pare să împiedice progresul în toate aspectele vieţii de zi cu zi, aceşti tineri se dau pur şi simplu bătuţi.
Kosovo are cea mai tânără populaţie din Europa. Deşi rata natalităţii a scăzut în ultimii ani, jumătate din populaţia sa de aproximativ două milioane de locuitori are sub 25 de ani, după cum arată un recent raport al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, UNDP, în timp ce aproape 65% dintre locuitori au sub 30 de ani, conform datelor statistice ale guvernului. În Europa Occidentală, doar Irlanda, unde 40% din populaţie avea sub 25 de ani în 1996, se apropie de acest profil demografic.
Dar rata şomajului, conform cifrelor furnizate de Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în 2005, rămâne în jurul valorii de 40%, iar tinerii reprezintă 29% din această cifră. Statisticile arată că aproximativ 530 de şomeri concurează pentru un loc de muncă disponibil.
Şi este greu să atingi un nivel competitiv, de vreme ce oportunităţile de a-ţi construi o carieră sunt foarte puţine. Majoritatea albaneză din regiune are doar o singură instituţie publică de studii superioare, Universitatea din Priştina, a cărei reputaţie nu este prea bună. Cât priveşte minoritatea sârbă, deja închisă în enclave disparate sau în nordul provinciei, aceasta este nevoită să urmeze Universitatea din oraşul Mitrovica, a cărei reputaţie este şi mai proastă.
Majoritatea tinerilor şi-a pierdut orice nădejde în privinţa viitorului ţării lor. Conform raportului din 2007 al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, aproximativ 50% din persoanele cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani ar emigra dacă ar putea s-o facă. „Trebuie neapărat să plec de aici vreo cinci ani,” adaugă Krasniqi.
În Europa, ei văd o şansă de a învăţa şi a munci, dar nu este deloc uşor să ajungă acolo. Programele educaţionale sunt limitate şi puţini pot reuşi să muncească legal în Uniunea Europeană.
Pentru a înrăutăţi şi mai mult situaţia, cei care reuşesc să plece rareori se mai întorc acasă, neavând nicio şansă să-şi folosească cunoştinţele profesionale în „deşertul” economic care îi aşteaptă aici. Cei care nu reuşesc nu au prea multe opţiuni: ori să nu facă nimic – ori, şi mai rău, să consume droguri; să comită tot felul de infracţuni sau să-şi găsească alinarea în religie.
„Să ai o populaţie tânără numeroasă nu e de niciun ajutor atâta timp cât nu există activitate economică,” spune Rainer Munz, un demograf de la Viena. Dacă cei mai inteligenţi şi mai buni tineri din Kosovo vor fi ţinuţi în felul ăsta, atunci viitorul lor pare sumbru.
Balkan Investigative Reporting Network
