Pe 26 ianuarie 2008, Nicolae Ceausescu, omul care a condus tara spre marginea prapastiei, ar fi implinit 90 de ani. Pe 26.01.68, nu era foarte rasfatat de mijloacele de propaganda. Dupa 20 de ani, aproape fiecare cuvant din „Scanteia” era despre „Carmaci”.
1989
Aniversare cu bilant
Lipsa „realizarilor” de ultima ora si telegramele de felicitare trimise, mai ales, din Somalia si Benin, au facut ca presa din 1989, ultimul an din viata dictatorului roman, sa fie, in ianuarie, incarcata de un bilant al intregii sale activitati.
„Romania libera” (26 ianuarie 1989) tragea linie: Ceausescu a dus „o vasta opera de indrumare a culturii”; a creat „o opera grandioasa: metroul bucurestean”; a contribuit la „o puternica afirmare a domeniilor industriale de varf”, a dat „un nou destin Dambovitei”; a „creat magistralele albastre care schimba fata tarii” s.a.m.d. Fireste, niciun cuvant despre cealalta fata a dictaturii, nimic despre bisericile daramate, despre frigul din apartamente, despre lipsa alimentelor, nimic despre crimele regimului. Pe 26 ianuarie 1990, ziarele nu au mai prezentat ode. Se implinea o luna si o zi de cand dictatorul fusese condamnat la moarte si executat.
CEAUSESCU - 50
„Un scump tovaras” printre altii
1968. Liderul comunist implinea 50 de ani. Inca foarte departe de puterea absoluta viitoare, tanarul secretar general era „serbat” relativ discret in „Scanteia”. Principala publicatie scrisa a regimului, organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, „Scanteia” se deschidea cu o informare banala - „Tovarasul Nicolae Ceausescu a implinit 50 de ani” - care, la randul ei, deschidea o scrisoare de felicitare catre „scumpul tovaras” din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, Consiliului de Stat al Republicii si Consiliului de Ministri. Ceausescu inca nu facea singur totul, iar alti „camarazi”, precum Maurer, prindeau si ei „trimitere” la prima pagina.
Nu lipseau telegramele de felicitare adresate lui Ceausescu de „conducatorii altor state”. Pe lista figurau lideri din „lumea buna” a relatiilor internationale. Desi nu avusese inca „momentul sau de glorie” din august 1968, cand a condamnat „de la balcon” invazia din Cehoslovacia atragandu-si respectul occidentalilor, Ceausescu era privit ca marea promisiune a „lagarului socialist” pentru ca aratase deschidere in relatiile cu Vestul (cu RFG, Israel, SUA). Asa ca diplomati importanti il curtau pentru a-l folosi ca intermediar in relatiile cu state altfel greu accesibile (China) si ii scriau „din inima”.
Tinu scria despre India, un cetatean reclama partidul
„Scanteia” din ‘68 avea rubrica permanenta de „reclamatii si sesizari”. Asa a fost posibil ca, in chiar ziua de nastere a secretarului general, cetateanul Traian Costea, de pe Buciumului, nr. 12, din Targu-Mures, sa ia la rost Partidul, pentru ca blocul in care se mutase recent nu avea caldura. Scrisoarea sa de protest se termina sugestiv si amenintator: „Va intreceti cu gluma, tovarasi!”.
Pe pagina „de viata internationala”, tanarul Dumitru Tinu, peste ani director la „Adevarul”, isi expunea impresiile despre o minunata calatorie in India.
Si tot pe 26 ianuarie ‘68 s-a inaugurat, in Berceni, „o rulota mobila” care a inceput deservirea cu produse textile pentru marginea de sud a orasului. Viata nu insemna doar Ceausescu-Partidul-Romania. Era inca in alta parte.
In presa dintre martie ‘65 (anul in care Ceausescu a ajuns la putere) si iulie ‘71, de cand „cultul personalitatii” in stil nord-coreean devine, treptat, „politica de stat”, „manifestarile” dedicate aniversarii lui Nicolae Ceausescu nu durau decat o zi, cel mult doua. Un element a ramas neschimbat in intreaga retorica din epoca: numarul de ani impliniti de Ceausescu se sarbatorea obligatoriu „la pachet” cu cei de „activitate revolutionara” intreprinsa de acelasi tovaras. Mesajul: viata unui comunist adevarat trebuie sa se confunde cu focul sau „revolutionar”.
CEAUSESCU - 60
Cina festiva alaturi de Ion Iliescu
1978. Zece ani dupa 1968, situatia era radical schimbata. Cu o zi inainte de aniversarea presedintelui, Academia „Stefan Gheorghiu”, pepiniera de cadre instruite a Partidului, si-a facut datoria. Nicolae Ceausescu devenea doctor in stiinte economice si in stiinte politice. Doua piese dintr-un sirag de titluri, in goana nebuna dupa „recunoastere” a unui semidoct. N-a fost o misiune usoara pentru reporterul „Scanteii” care trebuia sa redea atmosfera „inflacarata” din „cadrul solemn”.
