Marţi, 17 aprilie, președintele francez şi-a prezentat planurile de reformă a Uniunii Europene în faţa unui Parlament European divizat. Dorința de reformă nu mai este suficientă, judecă presa europeană.
La Strasbourg, în fața deputaților europeni, Emmanuel Macron a rostit "fraze memorabile care vizau să dea un al doilea suflu democrației europene", marți, 17 aprilie, a reamintit BBC. Postul britanic de televiziune subliniază, totuși, că sarcina nu va fi ușoară pentru președintele francez "care le-a răspuns euroscepticilor care au condus campania în favoarea Brexitului".
"The Daily Telegraph", care a insistat și asupra întâlnirii planificate dintre Macron și euroscepticul Nigel Farage (potrivit ziarului britanic, acesta din urmă a asigurat că vrea să "saboteze prânzul" președintelui francez), observă un avertisment abia disimulat: "Într-un atac voalat împotriva Ungariei și Poloniei, Macron a afirmat că Europa este afectată de o fascinaţie iliberală [care] crește în fiecare zi".
În Germania, Deutsche Welle a recunoscut, chiar înainte de intervenția sa la Strasbourg, că "președintele francez este un șef de stat dinamic, care face ceea ce spune." Dar este cert, potrivit presei germane, că el va constata cât de curând că, în UE, bărbatul dominant - în special în ceea ce privește problemele de război și pace - se poate trezi foarte repede singur".
Radioul german subliniază că, pentru a-și realiza proiectele pentru Europa, importanța unei alianțe franco-germane este crucială. "În acest moment, francezul este atât de prezent pe toate fronturile, încât trebuie să facă un veritabil efort pentru a menține impresia unei strânse colaborări franco-germane". Căci, pe lângă "carisma și competenţele sale extinse, președintele francez este şi unul dintre puţinii din Europa care dispune de puterea militară necesară pentru a se face auzit pe plan internațional".
Astfel, în plan european, Emmanuel Macron se poziționează ca "șef al armatelor", potrivit Deutsche Welle. Acest lucru poate fi şi în detrimentul lui: "Un lider este, cu siguranță, cineva pe care alții îl urmează în mod voluntar. Dar este și cineva în spatele căruia mulți preferă să se ascundă".
Politico rezumă astfel provocarea europeană cu care se confruntă astăzi președintele francez: "Emmanuel Macron știe acum: este mult mai ușor să intri în Elysee la 39 de ani decât să reformezi Europa. "Fiindcă nu este suficient să ai 'idei și energie' pentru a schimba instituțiile europene obosite, ci trebuie să ai şi aliați".
Dar "pariul macronian al unei noi alianțe Paris-Berlin pentru a reforma Europa se loveşte de zidul inerției germane", notează site-ul de informare din Bruxelles. Potrivit acestuia, "germanii sunt reticenți cu privire la împărțirea riscurilor, ceea ce face ca acest proiect de reformă controversat să fie sortit eșecului". Mai ales că, în hemiciclul european, "partidul președintelui francez nu are niciun posibil partener dincolo de Rin".
La rândul său, "Die Frankfurter Allgemeine Zeitung", care, sub titlul "Mitul Macron", subliniază că "ceea ce, într-o Franță favorabilă redistribuirii, poate (a priori) să fie utilă în lupta împotriva populiștilor de dreapta și a euroscepticilor, nu face altceva decât să dea apă la moara lor într-o Germanie furnizoare de fonduri".
De altfel, Politico subliniază că proiectele lui Emmanuel Macron pentru Europa nu mai sunt sub aceleaşi auspicii ca în timpul discursului său la Sorbona din septembrie 2017: "Luna de miere lungă dintre noul președinte francez și o Europă fermecată de el s-a încheiat, făcând loc realității aspre a jocului politic care, la Bruxelles și în alte capitale, începe să dezvăluie limitele revoluției liberale a lui Macron. [...] La Bruxelles, el trebuie să negocieze și să accepte compromisurile".
Entuziasmul se oprește brusc atunci când președintele francez propune în mod concret crearea unui buget al zonei euro și a unui post de ministru al Finanțelor europene. Pentru mulți germani, aceste reforme ambițioase merg prea departe, ele comportă prea multe riscuri. Ei se tem că, în cele din urmă, contribuabilul german va trebui să plătească pentru viziunile nobile ale lui Emmanuel Macron. Rezistența este deosebit de puternică în rândul CDU, partidul Angelei Merkel și al CSU, sora ei bavareză foarte conservatoare urmată îndeaproape de AfD, partidul populist de extremă dreapta anti-european, potrivit rador, care citeazăLe Point.
Citeste și:
- CDU, formaţiunea politică a Angelei Merkel, critică planurile lui Macron de reformă a zonei euro
- Bloomberg: Merkel se angajează pentru o Europă nouă şi temerară, dar nu în zona euro
- Le Figaro: Ce trebuie reţinut din discursul lui Emmanuel Macron în faţa Parlamentului European. O "suveranitate reinventată" şi "complementară" în cinci puncte
