Interviu Aaron Ross Powell: Oamenii prinși în mrejele populismului sunt cei care cred că libertatea celorlalți le produce o vătămare / Istoric, alternativele pe care le-am avut la democrație au fost teribile

de I.B.     HotNews.ro
Sâmbătă, 19 ianuarie 2019, 22:02 Revista Presei | Subiectele Zilei


Aaron Ross Powell
Foto: libertarianism.org
Aaron Ross Powell este directorul și editorul Libertarianism.org, un proiect al Cato Institute și una dintre cele mai bune surse de idei care oferă fundamente pentru politici publice libertariene. Conține de asemenea și materiale introductive precum și noi cercetări legate de filosofia, teoria și istoria libertariană. Powell este totodată una dintre gazdele podcast-ului Free Thoughts, o emisiune săptămânală dedicată ideilor libertariene. Aaron a fost unul dintre vorbitorii principali ai Școlii de Toamnă în Filosofie, Economie și Științe Politice din octombrie 2018 cu titlul „Statul minimal ca soluție pentru România”. Evenimentul a fost organizat de Fundația CADI Eleutheria cu sprijinul Atlas Network, Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate și IES – Europe.

Radu Uszkai: Prima întrebare pleacă de la una dintre prelegerile tale din București, aceasta fiind intitulată sugestiv „Politica ne face mai răi”. Mai ești de acord cu teza ta de acolo?

Aaron Ross Powell: Desigur, nimic nu s-a întâmplat în ultima vreme care să îmi schimbe opinia. Politica face parte din mediul nostru, o parte care ne încurajează să acționăm în anumite feluri, să privim lumea cu anumiți ochi și, în măsura în care facem asta, trăsăturile vieții politice ne încurajează să acționăm pe baza unor impulsuri greșite, a unor motivații rele, a unor informații pe care nu le stăpânim în totalitate, să ne privim unii pe alți drept dușmani ori cel puțin obstacole în calea atingerii scopurilor noastre. Politica face toate aceasta într-un mod îngrozitor de inutil. Aproape tot ce facem în arena politică, aproate tot ce decidem în acea sferă, nu trebuie să fie cu necesitate acolo. Obținem destul de puțin din aranjamentul acesta (dacă primim, de fapt, orice!) și, în același timp, este cumva îngrijorător că acest stil de viață ne subminează posibilitatea de a trăi cum ne dorim, de a fi tipul de persoane la care ar trebui să aspirăm să devenim.

RU: Bănuiesc că ești familiar cu replica „dar fără stat, cine ar mai construi drumuri?”. Nu putem să o adaptăm și în acest caz și să ne întrebăm „dar fără politică, cum am mai construi drumuri?”.

Aaron Ross Powell: Desigur, politica nu este în totalitate inutilă. Pot exista câteva motive întemeiate în virtutea cărora am avea nevoie de un stat. Poate drumurile sunt unul dintre ele, deși sunt sceptic! Dar dacă avem nevoie de un stat care să ia unele decizii, ar fi probabil mai bine ca deciziile acestuia să fie controlate de cetățeni, deoarece aceștia trebuie să aibă un cuvânt serios de spus în ce decizii ia un guvern. Iar dacă avem nevoie de un proces prin care să ajungem la „voința poporului” iar acesta ar fi cel al votului, lobby-ul ori sondarea opiniei publice, atunci vom sfârși cu ceva pe care îl putem denumi drept „politică”. În esență, politica nu este nimic altceva decât noi, colectiv, luptându-ne pe calea argumentelor să alegem ce decizii va trebui să implementeze un guvern. Poate pentru a ne decide cum vrem să arate lumea vom avea nevoie de niște mjloace politice dar, cu toate acestea, deși necesară, politica tot are aceste efecte dăunătoare asupra noastră. Putem privi relația noastră cu politica în analogie la cum se raportează un bolnav de cancer la chimioterapie. S-ar putea ca, pentru acesta, chiomioterapia să fie cea mai bună soluție cu toate că această procedură medicală are numeroase efecte negative. Într-un fel, implicațiile concluziei argumentului meu conform căreia politica ne face mai răi sunt similare cu cazul chimioterapiei: ar trebui să apelezi la ea doar atunci când este cu adevărat necesar.

Cred că ar trebui să clarificăm în această analogie cine este pacientul. În analogia cu cancerul pacientul este societatea (suma de indivizi și problemele acestora), iar chimioterapia este cea mai bună soluție la îndemână. Soluția libertariană spune totuși altceva: poate există moduri mai bune de a vindeca această boală, iar chimioterapia nu este singura soluție. Sau, câteodată, poate prescriem chimioterapie când, de fapt, nu este nevoie de o asemenea procedură. Tot libertarenii ar mai spune că o parte a problemelor de pe urma cărora suferim acum nu sunt rezultatul unei boli, ci unor leacuri prescrise inutil. Soluția libertarienilor ar suna, mai degrabă, în felul următor: „haideți să folosim proceduri vătămătoare numai atunci când sunt necesare și să nu le tratăm ca fiind dezirabile și bune în sine!”. Nu ar trebui să aspirăm cu toții la soluții politice atunci când nu avem nevoie deoarece nici acestea nu sunt bune în sine. Mai mult, chimioterapia funcționează în prezent, dar dacă am găsi leacuri care nu au efectele secundare ale acesteia atunci, în mod evident, ar trebui să optăm pentru acestea. Așadar, eu văd politica drept un asemenea rău necesar, iar probemelor cărora încercăm să le găsim o rezolvare prin mjloace politice trebuie să le căutăm soluții alternative mai puțin dăunătoare.

RU: Vezi democrația într-un mod similar cu analogia ta anterioră între politică și chimioterapie? Democrația este, nu-i așa, cel mai bun arajament instituțional la care am ajuns până acum, dar asta nu înseamnă că este, cu necesitate, și cel mai bun tip de regim politic?

Aaron Ross Powell: Cu siguranță este cel mai bun mod de a conviețui politic dintre toate cele pe care le-am identificat până acum. Cred că democrația aduce cu sine o sumedenie de efecte pozitive: participarea populară, senzația pe care o au oamenii că vocea lor e ascultată de politicieni sau conștientizarea faptului că un guvern nu este pur și simplu ceva impus din exterior, ci este ceva la adresa căruia cetățenii au o anumită doză de control. E posibil să existe ceva mai bun? Desigur, dar nu știu ce ar putea fi. Cred că ar trebui să fim foarte precauți în a respinge democrația, deoarece nu sunt un mare fan al schimbărilor radicale care pot conduce la un soi de inginerie socială. Motivul pentru care avem o organizare democratică este simplu: este cea mai bună cale pe care o avem în prezent pentru a ne atinge anumite scopuri pe care nu știm cum le-am putea atinge altfel. Cu toate acestea, nu ar trebui să privim democrația ca un scop în sine, ci mai degrabă ca un mijloc de a obține buna guvernare și suveranitatea individuală. Dar, la fel ca în cazul chimioterapiei, dacă dăm peste o modalitate mai bună de a obține aceste scopuri, ar trebui cel puțin să le studiem pentru că poate vor presupune mai puțină ură, mai puțin tribalism, populism și naționalism. Atenția însă trebuie să fie sporită deoarece, din punct de vedere istoric, alternativele pe care le-am avut la democrație au fost teribile.

RU: Că tot vorbeai despre populism, este evident că acesta este în creștere. Crezi că oamenii au renunțat să mai vadă în libertare o valoare politică importantă?

Aaron Ross Powell: Nu cred că libertarea este înlocuită cu alte valori politice, deoarece societățile au fost întotdeauna pluraliste valoric: oamenii valorizau nu doar libertarea, ci și alte elemente precum securitatea, tradițiile culturale ale propriei lor comunități, solidaritatea etc. Cred că una dintre modificările majore care au avut loc recent – iar tehnologia a avut un rol în această tranziție – este că un număr semnificativ de oameni simt că lumea fie s-a deplasat într-o direcție în care ei nu doresc să meargă, fie i-a lăsat pe ei în urmă odată cu transformările prin care a trecut. Stabilitatea cu care ei erau obișnuiți din vremurile în care puteai lucra într-o fabrică fără constrângeri în materie de educație și cu un salariu decent și în care cultura era într-o formă familiară și în care nu păreau să aibă loc schimbări s-a evaporat. Parțial, cred că fenomenul acesta se întâmplă datorită schimbărilor tehnologice, dar și ca urmare a globalizării (a conștientizării faptului că lumea este un tot unitar, unde oamenii beneficiază de libertatea de mișcare) și a schimbării profilelor economice ale țărilor. Efectul acestor modificări a fost un grad crescut al anxietății sociale, iar oamenii au început să se simtă mai puțin confortabil decât o făceau în trecut (ori decât și-au imaginat că au fost în trecutul pe care îl idealizează). Cred că succesul populismului este explicabil prin încercarea acestora de a găsi pe cineva pe care să dea vina pentru toate aceste transformări, pentru faptul că lumea este diferită în raport cu așteptările lor.

Oamenii prinși în mrejele populismului sunt cei care cred că libertatea celorlalți le produce o vătămare, pentru că acum copiii lor nu își mai găsesc locuri de muncă, ei sunt șomeri, etc. Aceste persoane sunt, așadar, într-o poziție în care celelalte valori sunt considerate a fi mai relevante și pe baza lor caută soluții. Cred că una dintre problemele populismului este că acesta are promisiuni mari, dar n-are deloc soluții. Un populist ne promite că trebuie doar să îl alegem drept lider iar el, din acea poziție, va putea să transforme economia din prezent în forma pe care o avea pe vremea în care alegătorii săi erau tineri. Promisiunea nu se rezumă doar la aspectele economice, ci se extinde și la cele culturale în niște parametrii similari.

RU: Să încheiem într-o notă pozitivă. Am pornit de la ideea că politica ne face mai răi. Poți să ne spui ce ne-ar putea face oameni mai buni?

Aaron Ross Powell: Ca să devenim genul de persoane pe care le admirăm, al căror comportament îl identificăm drept o sursă de inspirație morală, avem nevoie de un mediu în care să ne dezvoltăm aceste trăsături. Într-un asemenea mediu avem nevoie de exemple la care putem să aspirăm, de oameni de la care putem să învățăm cum să devenim persoane mai bune. Mai avem nevoie și de resurse pe care să ne bazăm, deoarece cultivarea unei vieți bune necesită asemenea precondiții materiale. Cu cât lumea devine mai bogată, cu cât avem o varietate materială mai mare, cu cât fiecare dintre noi are șansa de a-și construi viața așa cum dorește, cu atât oamenii vor avea o sferă în care își vor putea dezvolta asemenea trăsături pozitive. Dar mai avem nevoie și de libertatea de a acționa. Într-o lume în care suntem constant constrânși, nu putem să ne dezvoltăm cu adevărat trăsături pozitive la fel cum nu putem învăța să cântăm la pian dacă singurul pe care îl avem la dispoziție este unul automat. Orice mediu care ne garantează aceste precondiții nu va garanta că oamenii vor deveni buni, dar le va maximiza posibilitatea acestora de a atinge acest deziderat. Cred că există multe medii în care acest proces poate avea loc și multe medii în care ne putem urmări acest interes, dar cred că politica interferează cu acestea. Minimizarea rolului politicii din viața noastră nu este garanția unei vieți bune, dar este cel puțin o îmbunătățire a mediului în care trăim și o creștere a șanselor de a trăi genul de viață la care ne vom putea uita cu satisfacție când vom ajunge la bătrânețe.


Interviu realizat de Radu Uszkai






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















2707 vizualizari

  • -7 (9 voturi)    
    Nu exista motiv sa existe politicieni. (Duminică, 20 ianuarie 2019, 11:47)

    Marionette [utilizator]

    Totul, TVA, impozite trebuie pus prin constitutie si ramas sfant, totul pe pilot automat. Orice schimbare nu a acestor conditii, ci a celor care devin depasite (vechi) spre exemplu (o femeie nu are drept de vot) se vor schimba prin referendumuri electronice pe telefoanele mobile/computere.
    Administratia sanctioneaza cine nu respecta regulile fixe ale economiei. Nu mai au loc alegeri pentru ca nimeni nu poate dubla salarii pentru ca sunt fixe. Banii sunt unitati de schimb in circulatie/populatie si acest raport e fix. Bancile nu au voie sa creeze bani din nimic ca acum.
    Societatea perfecta, fara revolutii fiscale facute de borfasi, fara borfasi la fraiele puterii.
    • -1 (5 voturi)    
      Vezi ce se intimpla daca iesi din rind? (Duminică, 20 ianuarie 2019, 16:36)

      iLiBERAL [utilizator] i-a raspuns lui Marionette

      Sare opinia publica cu minusurile pe tine.

      Si mie imi plac ideile libertariene, insa sint niste detalii in teorie (in care nu intru acum) care ma fac sa ma indoiesc ca un STAT LIBERTARIAN ar putea fi viabil.

      Despre dreptul de a vota, eu merg cu H. L. Mencken:
      "Eu cred ca orice barbat sau femeie care pentru o perioada de, sa zicem, cinci ani și-a cîștigat existența dintr-o îndeletnicire legală și folositoare, fără nici un recurs la asistența publică, ar trebui să aibă dreptul să voteze și că nimeni altcineva nu ar trebui să aibă acest drept."
      • -1 (1 vot)    
        . (Duminică, 20 ianuarie 2019, 22:52)

        aplaudatu [utilizator] i-a raspuns lui iLiBERAL

        Am exprimat aceeasi opinie ( fara sa stiu de Mencken) intr-un mod mult mai indulcit la un club de tenis la cafeaua de dupa o premiere.
        Dupa 3 luni am considerat ca e mai bine atat pentru mine cat si pentru copil sa devenim membri la alt club.
        Lectie invatata.
  • -1 (7 voturi)    
    . (Duminică, 20 ianuarie 2019, 13:44)

    aplaudatu [utilizator]

    Va tremura lipsa izmenelor de un vot electronic . Sunteti ingroziti de normalitate. Orice pas inafara cercului vostru de creaturi bipede vopsite-n cap va pune fata in fata cu degenerarea galopanta propovaduita.
    Acolo undeva ati inceput sa realizati greseala fatala facuta insultand pe ceilalti ,ceilati care nu sunt ca voi.
    Ati crezut ca toleranta inseamna slabiciune.
    Ati crezut ca "ok ...i see...sorry i have to go" inseamna " wow esti perfect vreau sa fiu ca tine tot ceea ce faci e bine".
    Tic...tac...tic...tac...
    • -5 (5 voturi)    
      IMHO, cam ermetic "poemul" si exagerat de optimist (Duminică, 20 ianuarie 2019, 16:25)

      iLiBERAL [utilizator] i-a raspuns lui aplaudatu

      Ermetic, fiindca nu prea vad legatura cu articolul.
      Optimist, fiindca "Tic...tac...tic...tac... ". Eu nu aud ticaitul.

      O alta critica: Da, toleranta CHIAR inseamna slabiciune.

      Cite ceva din ce am citit eu (si cu care sint de acord) despre toleranta, apatie si invatamintul public:

      1. "Toleranta e o virtute a omului fara convingeri."

      2. "Apatia natiunilor occidentale, in timp ce tarile asiatice preiau comanda, e un produs al centrelor guvernamentale de indoctrinare si spalare de creiere, AKA scoli de stat."

      3. "Toleranta si apatia sint ultimele virtuti ale unei societati muribunde."

      4. "Daca oamenilor nu le mai pasa cum e societatea in care traiesc si permit lucrurilor rele sa se intimple fara sa incerce sa le opreasca, acea societate se va prabusi."


      De la mine:
      "Toleranta", asa cum e redefinita si comercializata azi, presupune ca, desi noi toti avem credinte diferite, acele credinte diferite sint toate egale. O aberatie. Daca tot ma obosesc sa cred in ceva, sa am o convingere, sa traiesc cu ea si sa-mi apar credinta, la ce-mi foloseste deranjul daca nici macar nu cred ca credinta mea e adevarata? Iar daca credintele mele sint adevarate, cum as putea macar sa iau in considerare ideea ca o credinta care vine in conflict cu ele ar putea fi la fel de valida? N-as avea cum. La ce serveste o convingere daca nu crezi in ea din toata inima, respingind orice e in opozitie cu ea? Si totusi, asa se defineste noua toleranta. Un om lipsit de orice fel de convingeri nu va avea, bineinteles, nici o problema sa afirme ca toate credintele sint egale.
      • -2 (2 voturi)    
        . (Duminică, 20 ianuarie 2019, 18:14)

        aplaudatu [utilizator] i-a raspuns lui iLiBERAL

        Am 2 exemple de "toleranta"
        - vecina mea din dreapta ( de-a locului,blonda si-n cerul gurii) mi-a recomandat sa fiu mai " tolerant "cand am zis ca nu cred ca e ok ca vecinul din stanga sa dea muzica traditionala la maxim la ora 3 noaptea ( mi-a spus-o pe tonul " voi salbaticii astia din est nu prea stiti valorile noastre" .
        M-a lasat fara cuvinte . SI nu zic nimic despre originea si "ocupatia" vecinului ca deh..
        - un alt vecin nascut crescut si trait de 2 generatii pe ajutor social mi-a recunoscut ca ei sunt popor "tolerant" ca lasa esticii sa munceasca

        Tic-tac-ul este ,spre surprinderea mea...exista o masa imensa de oameni care nu vor probleme dar cand se va schimba macazul vor face si vor vorbi. Si eu sunt surprins...
  • -3 (7 voturi)    
    Democratia ca dogma si invatamintul public (Duminică, 20 ianuarie 2019, 16:40)

    iLiBERAL [utilizator]

    1. "Democratia e masiv supraestimata. Desi democratia e doar una din caile de structurare a unui stat, conceptul a dobindit un statut de cult; de neatacat ca dogma politica. Ea este, asa cum a remarcat economistul Joseph Schumpeter, "un surogat de credinta pentru intelectualii privati de religie." Cei mai multi dintre parintii fondatori ai Americii erau mai preocupati de libertate decit de democratie. Tocqueville privea democratia si libertatea aproape ca pe doi poli opusi."

    2. "Școala e agenția de publicitate care te face să crezi că ai nevoie de societate așa cum e ea acum."

    3. "Scopul școlilor de stat nu este să îi inzestreze pe tineri cu cunoștințe și să le stimuleze inteligența. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Scopul este pur și simplu de a reduce cît mai mulți indivizi la același nivel sigur, de a produce si de a forma cetățeni standard, de a reprima opiniile divergente și originalitatea. Acesta este scopul în Statele Unite, indiferent ce ar pretinde politicienii, pedagogii și alți șarlatani asemenea lor și acesta e scopul oriunde altundeva."

    4. “Nu popoarelor ar trebui sa le fie frica de guverne, ci guvernelor de popoarele lor.”
    • +1 (5 voturi)    
      Prietene... (Luni, 21 ianuarie 2019, 2:55)

      jcjc [utilizator] i-a raspuns lui iLiBERAL

      Un guvern căruia îi e frică de poporul lui e o dictatură.


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by