Publicația Dela0.ro i-a contactat pe doi dintre cei care au făcut parte, alături de Augustin Lazăr, din comisia pentru liberare a deținuților din Penitenciarul Aiud, respectiv Petru Silaghi și Marius Coldea Rusu, și a discutat cu mai mulți deținuți politici închiși la Aiud în anii 1980, în încercarea de a stabili care sunt faptele în acuzațiile aduse de o parte a presei procurorului general al României. Articolul, „O rotiță în angrenajul dictaturii: cazul procurorului Augustin Lazăr”, se încheie cu o scrisoare adresată în 1986 de disidentul Iulius Filip președintelui comisiei de liberare condiționată de la Penitenciarul Aiud, Augustin Lazăr, la o săptămână după ce comisia decisese pentru a doua oară că nu e cazul unei eliberări.

Scrisoarea disidentului Iulius Filip (sursa - Centrul de Consultanță Istorică)Foto: Facebook

„Lazăr era un tânăr procuror criminalist în cadrul Procuraturii Alba, avea 29 de ani și toată viața profesională înainte – dar înaintea comisiei pe care o prezida la Aiud veneau și deținuți speciali, cu toată viața înapoia lor, oameni condamnați pentru infracțiuni politice, atitudini dușmănoase și propagandă împotriva orânduirii socialiste”, scrie Dela0.ro.

Procurorul general Augustin Lazăr a catalogat drept grosolănii declarațiile potrivit cărora procurorul deschidea sau închidea pe cineva într-un penitenciar, acesta fiind atributul judecătorului, precizând că regretă că drama disidentului Iulius Filip e folosită de cei ce vor să atace Justiția.

"Este o grosolănie să spui că procurorul închidea sau deschidea pe cineva în penitenciar, că modifica mandatul de executare a pedepsei, la care umbla doar judecătorul. Printre cele 50-60 de dosare, era posibil să fie și o persoană ca domnul Filip și condițiile erau verificate în același mod la toate persoanele, indiferent de ce condamnare aveau. Procurorul nu avea contact cu condamnatul din penitenciar, iar comisia era la grefa penitenciarului. Îmi exprim regretul pentru drama acestui om despre care acum am auzit, pe care nu l-am cunoscut. Se vede că a suferit nevinovat. El avea o condamnare dată de un tribunal militar și se afla la Aiud în executarea unei pedepse", a declarat miercuri Augustin Lazăr, potrivit Mediafax.

În 1985, din comisiei de liberare condiționată de la Aiud făceau parte Augustin Lazăr, comandantul penitenciarului, Vasile Rus, și Petru Silaghi (locțiitor pentru pază și regim).

Ziariștii Dela0.ro l-au contactat telefonic pe Silaghi, care a declarat:

  • „Augustin Lazăr ori e dus cu sorcova, ori se face că nu știe. Să spună adevărul!. Nu noi decideam. Dosarele ăstora (ale deținuților politici) nici nu erau la noi ca în cazul celorlați. Securitatea decidea. Dosarele lor erau la București. Noi comisia nu-i dezbăteam. Nouă numai ne băgau sub nas raportul. Lazăr se face că nu știe”.

Acesta a spus însă că nu dorește însă să discute la telefon, deoarece ar fi ascultat de serviciile secrete. Dela0.ro s-a deplasat la Aiud pentru a discuta personal cu Silaghi, dar acesta a refuzat.

În 1986, Silaghi a fost înlocuit în comisie de Marius Coldea Rusu, ofițer-educator în Penitenciarul Aiud.

Potrivit acestuia, de deținuții politici se ocupa direct ofițerul de informații din penitenciar, colonelul Lazăr de la Securitate (nu este vorba tot de Augustin Lazăr).

Potrivit lui Rusu, Comisia de liberări făcea „o verificare strict formală” în cazul deținuților politici, deoarece se știa că aceștia nu trebuie eliberați condiționat.

„Coldea Rusu recunoaște practic că această comisie de propuneri îndeplinea doar o formalitate în cazul deținuților politici, validând legal decizii luate în altă parte. Fapt știut și de Augustin Lazăr, susține el. Și asta pentru că procurorul trimis să prezideze comisia din penitenciar era subordonat prim-procurorului de la județ, care la rândul lui răspundea în fața aceluiași secretar de partid însărcinat cu problemele speciale. În cazul deținuților politici această comisie de propuneri nu era decât un paravan legal pentru abuzurile Securității”, scrie Dela0.ro.

Publicația citată a discutat și cu Radu Filipescu, fost condamnat politic la zece ani de închisoare, care a trecut și el prin Penitenciarul Aiud la mijlocul anilor 1980.

Potrivit lui Filipescu, cel care lua deciziile referitoare la regimul din penitenciar al deținuților politici era colonelul Lazăr de la Securitate.

Un alt deținut politic de la Aiud, Ion Ilie, a povestit pentru Dela0.ro că ei, politicii, nu ajungeau niciodată în fața acestei comisii.

Nicolae Lițoiu a fost condamnat, la rândul său, la 15 ani de închisoare. Lițoiu spune și el că toate lucrurile în cazul deținuților politici erau comandate direct de Securitate dar „procurorul președinte de comisie era o unealtă, o păpușă în mâinile Securității indiferent de numele său”.

Chiar și așa, spune Lițoiu, nu-l poate condamna pe Augustin Lazăr mai mult decât pe alții, angajați ai sistemului de forță care își îndeplineau fără crâcnire și fără remușcări sarcinile, notează Dela0.ro.

În finalul acestei documentări, Dela0.ro publică o scrisoare pe care disidentul Iulius Filip a trimis-o către „președintele comisiei de propuneri”, în vara anului 1986, la doar o săptămână de la momentul în care comisia prezidată de procurorul Lazăr decisese pentru a doua oară că nu e cazul unei eliberări.

Scrisoarea a fost publicată iniția de istoricul Dumitru Lăcătuș pe pagina de Facebook Centrul de consultanță istorică.

Iată mai jos câteva fragmente din această scrisoare, care poate fi citită integral aici.

„Scrisoare deschisă

Către președintele comisiei de propuneri

Frate române:

Am citit caracterizarea pe care mi-ați făcut-o și cunosc cine v-a pus la dispoziție materialul informativ. Reținerea cererii ptr. liberare condiționată mă obligă să întreb – de unde să mă liberez dacă am fost și sunt un om liber? Cînd o să citeșți aceste rînduri, o să ți se pară deplasată această poziție, dar am să adaug: aici este închisoarea cea mică dincolo de zidurile ei, închisoarea cea mare și atunci din nou fireasca întrebare – de unde să mă liberez? Oriunde pe teritoriul României sînt acasă și liber, mai ales pe aceste meleaguri ale Albei, centrul de Istorie bogat al Țării inima care pulsează în fiecare român cînd îi pronunță numele, leagăn veșnic pentru eroii neamului românesc, iar eu să fac cerere către aceștia să ne mai acorde o dată – Libertatea -. Cum sîntem în stare să profanăm mormintele și memoria lor dacă nu sîntem în stare să păstrăm ce ne-au lăsat? Unirea, Libertatea și Frăția. Dar cîte sacrificii: Blajul pașoptist, Iancu așteaptă, Horia și Doja plîng, Bobîlna este înșelată și ne întoarcem la Marea Unire…

(...)

Da frate române ai fost numit să ai mare răspundere, care apasă din ce în ce mai greu pe umeri tăi, să nu uiți că cei pe care-i serveșți iau mulți bani pe funcțiile lor, dar fi sigur că nu o să aibă parte de ei. Niciodată banii cistigati pe oasele și cadavrele fraților tăi nu pot avea decît mirosul durerii și nenorocirilor. Bunul Dumnezeu v-a face mare dreptate. De ce sînt în închisoare știi dar te-ai ostenit prea puțin ca oameni să nu fie torturați și schingiuiți deși era o atribuțiune care îți revenea”.

Disidentul Iulius Filip a fost arestat la 14 decembrie 1981 și condamnat la 8 ani închisoare pentru „propagandă împotriva orânduirii socialiste”, pedeapsă redusă apoi la 5 ani și 4 luni de închisoare, arată istoricul Dumitru Lăcătușu.

De ce a fost condamnat Iulius Filip:

  • în 26 ianuarie 1981, de ziua lui Nicolae Ceaușescu, a pus „în circuitul poștal” o „scrisoare anonimă cu conținut necorespunzător”.
  • În primăvara lui 1981 a solicitat emigrarea în America, prezentându-se în acest sens la ambasada americană din București.
  • Tot atunci, printr-o scrisoare adresată lui Lech Walesa, s-a „solidarizat” cu dizidenții polonezi și a cerut să fie acceptat ca membru al acestei organizații. În scrisoare a criticat politica regimului Ceaușescu.