Carti de infern, temperatura la care virtuozii moralei credeau ca hirtia arde de rusine, au inchis bibliotecile din toata lumea in colectii interzise cu miile, daca nu cu zecile de mii. Abecedare pentru virgine, dupa care sa invete sa pregateasca dulceata unei sofale, nebunii galante cu papi si paji sau prelungi tratate de mecanica frenetica a trupurilor au imbatrinit uitate, cu misterul disparut si la Biblioteca Nationala a Romaniei.
Fondul infern al Bibliotecii Nationale a Romaniei are in jur de 2.000 de exemplare, intre care se gasesc si clasicii mici ai literaturii erotice de acum citeva sute de ani, carora chiar si marile edituri, pentru notorietatea la care ajunsesera in budoarele vremii, au trebuit sa le faca hatirul si sa-i publice.
Cartile unor renumiti scriitori minori precum Crebillon fils sau Andrea de Nerciat, un maior ce a innegrit sute de pagini cu prelungi si monotone voluptati le recenzeaza Mariana Jaklovszky rizind la 60 de ani ca la 20 de ani: „De exemplu, cartea lui Nerciat se numeste «La matinée libertine» sau «Momente bine folosite». A lui Crebillon fils, pe care nu a semnat-o, dar pentru care a primit 5 ani de exil, se numeste «Le sopha. Poveste morala». Vreau sa va spun ca citind cartile astea am zis: «Ce naiba! Mare scofala!» Niste mici prostioare cu aer de cumintenie, spun lucruri indraznete, dar nu le spun cine stie ce, tot trancane pe cite sofale au stat diferiti indivizi si ce au facut ei. Ce au facut ei stim cu totii! Chiar daca in comparatie cu ce vedem noi azi, pe Internet, par cuminti, problema cu ele era si ca multe dintre erau niste pamflete la adresa moravurilor, atacau direct regii, papii, clericii sau aristocratii, persoane nenumite, dar care se simteau“.
Micuta „Le Sopha“, doua volume de marimea unei tabachere, cit sa fie cu perdea intre fustele unei domnisoare imbujorate de rusine, a aparut in 1749 si desemneaza un teatru de operatiuni clasic pentru framintarile erotice ale vremii: Pekin. Pe linga acesta, preferate in romanele de fata si spada ale vremii sint si Albania, si Macedonia, tarimuri despre care nu se stie mai nimic si in care imaginatia poate face legea dupa bunul sau plac, iar in Europa, cele mai frecvente sint Paris, Lesbos, Amsterdam, Londra si Nisa. „Sint locatii inventate, pentru carti care apareau in perioade mai austere. Ce nu se putea tipari in Franta, se tiparea la Amsterdam sau la Bruxelles. Amsterdamul era atunci ca si acum o tara in care se intimpla tot felul de minuni, in care tot ce e interzis apare, motiv ca aceste locuri impreuna cu unele fanteziste sa devina localitati destinate lucrarilor «sous le manteau».
La Amsterdam apareau pina si editii pirat ale cartilor obisnuite, cartea de la Amsterdam aparind inaintea celei oficiale, pentru ca pe vremuri cartile apareau in serial in ziare. Editorii luau episoadele, le puneau cap la cap si le scoteau pe piata, mai original ca originalul“, spune Mariana Jaklovszky. Prigonirea erotismului din canoanele vremii a transformat unele carti in trofee pentru colectionarii de carte rara. Sase poezii interzise ale lui Baudelaire din volumul „Les fleurs du mal“, din editia prima din 1857, „Le Léthé“, „Les Bijoux“, „Femmes Damnées“, „Lesbos“, „A celle qui est trop gaie“ si „Les méthamorphoses du Vampire“ au fost smulse din exemplarele ramase la depozit, dar au reaparut in toate volumele editate ulterior. Prostia judiciara de la prima editie, povesteste Mariana Jaklovszky, a transformat cartea completa, adica cele vindute inainte de mutilare, in una dintre cele mai rare editii de poezie moderna.
