Profesorul de drept Ioan Stanomir explica pentru Cotidianul care sint marile hibe ale actualei Constitutii a Romaniei si sugereaza citeva dintre modalitatile de iesire din marele impas constitutional in care ne aflam.
Avem o Constitutie bolnava! Nu e o axioma, ci un fapt constatat tot mai des in ultima vreme. Unde trebuie ea sa fie „operata“?
Situatia actuala a Romaniei, din punct de vedere politic, este departe de a fi un accident. Iluziile celor care au vazut in Legea fundamentala un instrument operational si european se cer raportate la realitatea unei guvernari pe cale de a deveni complet paralizata.
Orice interogatie relativa la reforma Constitutiei nu poate evita abordarea sistemica. In acord cu gramatica ei curenta, Constitutia Romaniei nu poate furniza, in februarie 2008, solutiile eficiente de iesire din criza. Lucrul devine evident o data cu trecerea timpului.
Din unghi de vedere istoric, revizuirea din 2003 indica naivitatea celor care intrevad in ordinea constitutionala actuala un cadru ce poate fi ameliorat. Lectia anului 2003 este, in ceea ce ma priveste, una lipsita de echivoc. Iesirea din blocajul de fata nu poate fi imaginata decit prin recursul la o refondare a republicii. Orice referire punctuala risca sa fie inutila.
Ca sa fiu precis, cazul Curtii Constitutionale nu poate fi izolat de un context institutional. Carentele acestui organism sint predeterminate de optiunile anului 1991, optiuni mentinute, interesat, in anul 2003. Procesul de recrutare a judecatorilor urmeaza, indeaproape, logica politica. In absenta unui efort concertat, actuala generatie de judecatori va fi inlocuita de o noua garnitura, mai tinara, dar cu nimic mai aproape de idealurile unei democratii constitutionale europene.
Cu riscul de a fi mult prea direct pentru unele sensibilitati politice si intelectuale, as spune ca Legea fundamentala in baza careia ne guvernam este si ramine una profund nereformabila in natura ei. Purtind amprenta unei viziuni a Frontului Salvarii Nationale si a partidelor sale succesoare, Constitutia nu cuprinde in ea germenii unei reforme posibile. Ingineria constitutionala de la noi se cere reluata, in acord cu o noua viziune si cu un nou etos.
Se poate spune despre actuala Constitutie ca este una „departe de oameni“?
Constitutia Romaniei codifica o ordine juridica si politica in cadrul careia referinta la cetatean si la civismul democratic este una prin excelenta decorativa. De aici si imposibilitatea constituirii unui reflex de natura sa incurajeze maturitatea civica. Un exemplu este relevant in aceasta ordine de idei: regimul referendumului si al initiativei legislative populare.
In ambele cazuri, elita autohtona, cu rare exceptii, a ramas reticenta fata de perspectiva extinderii implicarii civice in formularea politicii nationale. In joc nu se afla un slogan demagogic, ci incercarea de a stabili un dialog cu cei care ramin membrii comunitatii de cetateni. Decalajul dintre optiunea adunarilor si orientarea populara este un dat ce poate fi corectat in alte regimuri constitutionale. Pe calea referendumului abrogativ, populatia poate anula decizii legislative ale Camerelor. Simbolic, in Constitutia Romaniei un asemenea instrument lipseste.
Cum va explicati faptul ca doar o minoritate a actantilor politici are, printre preocuparile sale, pe aceea a reformei constitutionale in Romania?
Viziunea constitutionala nu se poate naste decit pe fondul unei constructii intelectuale credibile. In aceasta ecuatie, rolul partidelor politice devine unul privilegiat. Deloc intimplator, precaritatea ideologica a partidelor politice de la noi este responsabila pentru maniera in care a fost condusa reflectia asupra organizarii statului. De cele mai multe ori, oportunismul a tinut locul ratiunii, iar vulgaritatea a inlocuit referintele legale sau intelectuale.
Pentru multi dintre actorii politici, ambiguitatea Constitutiei actuale este valorizata pozitiv. Cu alte cuvinte, rationalitatea si transparenta deciziilor statului nu sint, in sine, neaparat necesare bunei guvernari. Complicitatea si zona de umbra sint teritorii mult mai favorabile acestui tip de combinatii.
Una dintre exceptiile notabile, ce pare sa confirme regula indiferentei constitutionale evocate, ramine aceea a dlui Valeriu Stoica. Initiativele domniei sale au potentialul de a indica un drum de urmat, acela al intilnirii dintre idei si viziunea legala ce le da contur.
Interviu integral in Cotidianul
0
0
