Printul Nicolae, al treilea in ordinea succesiunii dinastice la tronul Romaniei, acorda un interviu pentru prima data in viata. Cotidianul a stat de vorba la Londra cu tinarul de vita regala pe care romanii si-l amintesc doar ca pe copilul blond care, in 1992, era uimit de entuziasmul multimii venite sa-i salute bunicul.
In primavara lui 1992, regele Mihai venea in Romania, pentru a doua oara dupa caderea comunismului, sa sarbatoreasca aici Sfintele Pasti. Intr-o imagine devenita istorica, Maiestatea sa iesea in balconul hotelului Continental pentru a-l prezenta oamenilor pe nepotul sau, printul Nicolae, drept mostenitor al tronului. Simpaticul si elegantul baiat care a fascinat atunci multimea adunata pe strazile Bucurestiului - posturile de televiziune occidentale vorbeau de aproximativ un milion de participanti - avea doar 7 ani. Multi il priveau insa ca pe o speranta a Romaniei. Vedeau in el salvarea pentru o tara incapabila de a se dezmetici din cosmar.
In cei 16 ani care au trecut de atunci, numele printului Nicolae nu a fost pronuntat aproape niciodata in spatiul public romanesc. Alteta sa este astazi, la 23 de ani, un tinar scolit, foarte british, cu un stil de viata care nu aduce a puls linistit de singe albastru: face sport, iubeste, ii plac masinile si iese cu prietenii la chindie. Aura aparte i-o confera poate doar preocuparea sa majora din ultimii ani: expeditiile in Africa si in alte destinatii exotice. O declara insa franc: e interesat de viitorul Romaniei si, daca romanii il vor vrea ca rege, nu va refuza invitatia. E pregatit pentru asta.
L-am intilnit la Londra, intr-o superba dupa-amiaza de simbata, la eleganta locuinta a avocatului Casei Regale, domnul Andrew Popper. Cel care a si intermediat acest interviu. Primul, de altfel, pe care printul Nicolae il acorda in viata sa.
Vreti sa vorbim in engleza sau in romana?
In engleza.
V-ati descurca singur in gara din Savirsin?
Nu prea cred (zimbeste), dar invat. Momentan inteleg cam jumatate dintr-o conversatie mai simpla, dar nu merge chiar cum mi-as dori. Vreau insa sa invat ca sa ma pot implica in proiecte din Romania, e important pentru mine.
Care sint principalii asi ai carierei dumneavoastra?
Am crescut in Durham, o localitate din nord-estul Regatului Unit, locul in care au locuit anterior parintii mei. In 1999 m-am mutat in Henley, mai la sud, unde locuiesc si acum si unde am fost, pina in 2004, student la Shiplake College. In aceasta perioada au inceput sa ma preocupe sporturile in aer liber, am fost in citeva expeditii, cea mai interesanta fiind prima, in Africa, in 2003. E momentul in care pot sa spun ca a inceput de fapt cariera mea. De atunci sint tot mai interesat de outdoor, de safari. Am lucrat apoi pentru World Challenge, o companie care ii invata pe copii tot felul de activitati in aer liber, de la caiac, alpinism si rafting la catarare sau cum sa isi faca o tabara la munte. Dar am avut si alte indeletniciri: chelner, cursant la o scoala de bucatari, figurant la filmari sau angajat al lantului de magazine Tesco. Trebuia sa imi finantez calatoriile in strainatate... Expeditiile ramin insa, pe moment, principala mea preocupare.
Ce veti face in viitorul apropiat?
Cred ca am sa continui pe aceeasi linie, o sa fac ce fac si acum. Am capatat deja o anumita experienta, pot organiza si coordona astfel de expeditii si ii pot ajuta pe tineri sa isi dezvolte capacitatea de a face fata aventurilor de acest gen. Vreau insa sa ma implic in organizarea de expeditii si de evenimente similare si in Romania, pentru tinerii de acolo. Aceasta ar putea insemna un nou drum in cariera mea.
Ce face un print intr-un weekend in care nu da interviuri?
Diverse. Sau foarte multe. Sint o persoana foarte sociabila si am multi amici, cunoscuti. In weekend ne luam masinile si iesim in oras cu prietenii, la film, in cluburi, ne distram. Duc viata pe care o duc tinerii de azi in general.
Integral in Cotidianul
0
0
