De aproape trei luni subiectul războiului se află în centrul agendei internaționale. Cu inevitabilul flux de materiale analitice, consacrate evaluărilor avantajelor și pierderilor pentru Rusia. Sunt greu de găsit avantajele și interesele de politică externă ale Rusiei. Ocuparea Kievului? Schimbarea regimului? Ocupația întregii țări, de la Donețk la Liov? De ce? Ce-i de făcut cu acest teritoriu și cu acest popor?

Cazul Ucraina. Imaginea Rusiei de victimă nu se potrivește cu planurile imperialiste ale lui PutinFoto: Euractiv

Cum să se reacționeze la protestul populației pașnice, la milioanele de demonstrații, la manifestațiile anti-război, la rezistență? La lupta de partizani? Oare cu ajutorul Gărzii Naționale a Rusiei?

Grupuri influente de interese din elita rusească nu recunosc frontierele consfințite la nivel internațional, ele se plictisesc să trăiască într-o "lume strâmbă". Sunt greu de găsit avantajele și interesele de politică externă ale Rusiei, scrie Nezavisimaia Gazeta, citată de Rador.

Dacă este necesar să se anexeze numai republicile auto-proclamate Donețk și Luhansk, această acțiune nu are nevoie de atâta echipament militar.

Pentru că recunoașterea acestor entități este în primul rând un act politic. În același timp, aceasta va însemna retragerea voluntară a Rusiei din acordurile de la Minsk, al căror proiect, după cum știți, a fost scris chiar de Vladimir Putin. De ce să piardă președintele Rusiei legitimitatea poziției politice rusești, aprobată de Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU?

Inevitabilele sancțiuni împotriva Rusiei în acest caz vor avea ca efect o vizibilă înrăutățire a situației economico-financiară a țării și cetățenilor ei.

Iar povara financiară suplimentară pentru finanțarea vieții și noii ordini pe teritoriile anexate vor avea ca efect continuarea creșterii inflației și scăderea veniturilor reale ale populației. Cu subminarea stabilității interne.

Pot fi analizate și interesele de politică internă, care pot fi realizate cu ajutorul instrumentelor de politică militară externă. Este vorba, înainte de toate, de virajul brusc spre totalitarism, izolaționism, distrugerea opoziției și a disidenței; consolidarea blocului militar de forță în elită, cât mai departe de partea întâia a Constituției, cu apologia ei a drepturilor și libertăților omului.

Pierderea legitimității puterii supreme, în interesul grupurilor influente din interiorul ei, constituie o temă nu atât de exotică cum pare, ci pe deplin funcțională, instrumentală.

Războiul are întotdeauna ca efect consolidarea principiilor centralizate de comandă în gestionarea societății, colectivizarea, socializarea, distribuția și redistribuirea, promovarea demagogilor și a limbuților, a patrioților falși și a escrocilor, a celor care se îmbogățesc din livrările militare și deficite.

În aceste condiții regimul are nevoie de strângerea de forțe în jurul liderului verificat. Pentru o perioadă îndelungată de timp. Cu cât mai mult timp, cu atât mai verificat! Cu alte cuvinte, de acest scenariu au nevoie cei care sunt mulțumiți de tot ce este astăzi și care nu au nevoie de un tranzit imprevizibil. Pe seama calității, nivelului și stilului de viață al cetățenilor țării.

În maniera sa meditativă, Vladislav Surkov a scris un text care demonstrează că în Rusia există o pătură de oameni influenți și nechibzuiți - susținători ai "geopoliticii de contact" pentru "lumea dreaptă".

Surkov scrie: "Reiese că peste mulți ani Rusia a fost iarăși împinsă înapoi, în granițele «lumii strâmbe». Fără să piardă războiul. Fără să se îmbolnăvească de revoluție. A fost suficientă o perestroikă ridicolă, o anumită transparență tulbure pentru a face ca imperiul sovietic să se crape la cusături. Prin urmare, vulnerabilitatea fatală a fost încorporată în sistem.

Și ce urmează? Sigur, nu tăcerea.

Urmează multă geopolitică - practică și aplicată, și, posibil, chiar de contact. Dar cum altfel, dacă este înghesuit, și plictisitor, și incomod... și este de neconceput ca Rusia să rămână în granițele lumii. Noi suntem pentru lume. Bineînțeles. Dar nu pentru o lume strâmbă. Pentru o lume dreaptă".

Concepția de "lume dreaptă", de lume bazată nu pe recunoașterea juridică internațională a frontierelor de astăzi, o lume cu conducerea transfrontalieră "a oamenilor cu ideologie corectă", asemănătoare concepției de "califat" pe care au încercat să o introducă teroriștii în Orientul Mijlociu în urmă cu câțiva ani.

Nu s-a reușit. Au fost bombardați, inclusiv de forțele Militare Aerospațiale Rusești. Nu trebuie să existe niciun fel de iluzii că cineva, oricât de carismatic ar părea acest cineva, nu va reuși să instituie "lumea dreaptă". Lumea dreaptă este de astăzi acea lume bazată pe standardele juridice internaționale ale ONU.

Publicarea textului lui Surkov este importantă ca ilustrare a faptului de nezdruncinat că în Rusia există interese ale anumitor "grupuri de interese" influente, care ar putea contrazice intereselor naționale ale Rusiei ca stat.

Și poporului rus, în ansamblu. Aceste grupuri de interese ale luptătorilor împotriva "lumii strâmbă" țin, cel mai probabil, de tipul de fanatici pentru care valoarea idealistă subiectivă a propriilor reprezentări despre ordinea mondială corectă depășește întotdeauna considerațiile referitoare la bunăstarea poporului.

Nu trebuie spus mult aici, este de ajuns să amintim cum acești idealiști au considerat ortodoxia o amăgire fără valoare a poporului rus de 150 de milioane de cetățeni, care în urmă cu o sută de ani și începuseră să distrugă bisericile noastre, să topească crucile, să ardă icoanele.

La urma urmei, lupta împotriva "lumii strâmbe" pentru un om nou nu se compară cu victimele și durerea poporului.

Ne aducem aminte că atunci "războiul imperialist" s-a transformat într-un război civil. Este obiectivul societății să nu permită de această dată o repetare absurdă a istoriei noastre. Nu războiului!