200 de tone de minereu de uraniu radioactiv extrase zilnic de la mina Crucea (singura din tara ramasa in exploatare) se transporta 35 de kilometri, cu rabele, pana la statia feroviara de incarcare de la Vatra Dornei – Argestru. Minereul de uraniu, folosit la fabricarea combustibilului pentru centrala atomo-nucleara de la Cernavoda, este clasificat in categoria materialelor radioactive cu activitate specifica joasa. Dar radioactivitatea minereului extras de la Crucea o depaseste de pana la cateva sute de ori pe cea a fondului natural. Nu degeaba, minerii care lucreaza in primul front al minei, venind zilnic in contact direct cu minereul, se pensioneaza dupa numai 15 ani de munca, iar restul personalului, implicit si soferii de pe rabe, dupa 17 ani.

Oficial, se spune ca nivelul radioactivitatii in zona Vetrei Dornei este „normal”, iar rapoartele referitoare la starea de sanatate a populatiei nu au stabilit o corelatie intre existenta exploatarii de uraniu si o eventuala crestere a incidentei bolilor specifice iradierii: cancer, leucemie etc. Totusi, stiintific s-a stabilit ca bolile precum cancerul cauzat de expunerea la nivele joase de radiatie se instaleaza dupa 20 de ani si chiar mai tarziu. Or, aceasta este varsta minei Crucea...

Mineritul uranifer polueaza aerul cu radon (gaz care care ataca, prin iradiere, sistemul osos), aerul si solul cu particule de praf care contin uraniu si alte elemente radioactive (thoriu, nichel, cobalt etc), solul si apele cu ape de mina. Uraniul afecteaza pe termen lung rinichii, ficatul, sistemul vascular, epiderma.

Integral in Gandul.