Intr-un interviu acordat EVZ, celebra scriitoare germana, nascuta in Romania, spune ca se simte in continuare urmarita si ca romanii de azi nu traiesc intr-o tara libera
Scriitoarea germana Herta Müller, nascuta in Banatul romanesc dar plecata de 20 de ani in Romania, se afla in aceste zile la Bucuresti. Ea va sustine duminica, de la ora 11, la Sala Atelier a Teatrului National, conferinta intitulata “E mereu aceeasi zapada si mereu acelasi neica”, in care va pune in paralel experienta deportarii in Uniunea Sovietica, pe care a suferit-o mama ei, in 1945, si cea a propriei emigrari in Germania, in anii ’80. Intalnirea pe care trebuia sa o avem in holul hotelului unde era cazata s-a “mutat” la sediul Colegiului Noua Europa (NEC). Motivul: scriitoarea se simte urmarita si amenintata si, la sfatul lui Andrei Plesu, a renuntat la “serviciile” hotelului.
EVZ: Ce s-a intamplat aseara? Sunteti vizibil marcata...
Herta Müller:Persoana cu care aveam intalnire in antreul hotelului mi-a spus ca trebuie sa scapam de “coada”, adica de doi indivizi care-l urmareau de ceva vreme si se prefaceau ca beau o cafea in bufetul din hol. Mai mult, cei de la hotel i-au cerut sa se inregistreze ca “vizitator”, desi nu intentiona sa urce in camera. Ca urmare, Andrei Plesu m-a sfatuit sa parasesc hotelul si sa raman intr-o camera din sediul NEC. La precedentele veniri in tara, aproape in fiecare an, nu am avut incidente, dar acum problemele au reinceput si nu inteleg ce vor de la mine. Lucrurile imi reamintesc de persecutiile Securitatii, din anii ’80. Consider ca, intr-o tara libera, SRI-ul nu are ce cauta in hoteluri sau alte institutii, care tin de viata privata.
Tata a luptat in SS
Rep: Ce vrea sa spuna titlul metaforic al conferintei? Ce s-a intamplat de fapt dupa razboi? Cat de departe poate fi dusa comparatia intre experienta deportarii si cea a imigrarii in RFG?
Titlul porneste de la expresia germana “zapada de ieri”, care se refera la lucruri devenite inactuale, care s-au dus. Mama mea spunea mereu, cand am plecat, in ’87, “este aceeasi zapada”, iar eu ii spuneam “nu, este acelasi nea, acelasi neica” (omonimia nea – zapada / nea, neica – apelativul romanesc). Mai tarziu, anchetatorii din serviciile serete germane au folosit, la interogatorii, aceeasi expresie, “zapada de ieri”.
In ianuarie 1945, rusii (in intelegere cu statul roman) au decis sa deporteze in lagare de munca in URSS, pentru reconstructie, persoane de etnie germana, conform premisei de “vina colectiva”, chiar daca nu fusesera in razboi. Au fost luati si evrei, si antifascisti, nu conta decat numele german, chiar daca fusesera impotriva nazismului. Mama avea 17 ani si initial s-a ascuns, dar, venind zapada, bunica n-a mai putut sa-i duca mancare si a trebuit sa se predea. Timp de cinci ani, a lucrat in lagarele de munca fortata, supravegheate militar, din zonele Donbas, Dnepropetrovsk, Donetk, in conditii ingrozitoare, in care o treime din oameni mureau de subnutritie si boli.
Tatal meu a fost incorporat in SS (conform unei intelegeri cu statul roman, etnicii germani au facut razboiul fie in Wehrmacht, fie in SS) si a luptat pe frontul de Vest.
0
1
