Fiindca universul cotidian al romanilor este cam cenusiu, un bucurestean s-a gandit sa comercializeze farse, ca sa le dea cat mai multe prilejuri de a zambi. Cele mai vandute: praful de scarpinat, sapunul care innegreste, capsule cu sange pe care le spargi intre dinti, brichete care curenteaza, cerneala care dispare, rahati, zgarieturi de masina si autocolante ce creeaza impresia de parbriz spart.
Casa Casatoriilor din Giurgiu. Mirii se pregatesc sa dea cu subsemnatul in fata ofiterului starii civile. Unchiul miresei se scotoceste prin buzunarul interior al hainei, da de un stilou, zgarie cu penita un petic de hartie, vede ca nu scrie si incepe sa scuture stiloul. Penita devine arma in mana unchiului batran, improscand zeci de stropi albastri in jur, pe socrii mici, pe nasi, pe sacoul mirelui.
Omul e imediat imobilizat de doi nuntasi, dar prea tarziu, fiindca dantela miresei, candva imaculata, pare rupta din 101 dalmatieni. In pauza dintre doua hohote de plans, mireasa il priveste pe unchi in ochi: „Mi-ai distrus cea mai fericita zi”. Batranul ii face sugubat cu ochiul si o alinta gales: „Nu e mireasa mai frumoasa decat nepoata m...”. N-apuca sa termine, ca cineva exclama: „Petele! Au disparut!”.
Alaiul ramane perplex. Se intampla o minune. Cu ochii lor vad toti cum rochia miresei redevine la fel de alba ca la inceput”. Explicatia fenomenului petrecut la Giurgiu e ca de ceva vreme, in oras, un butic comercializeaza farse, printre care si cerneala care dispare.
