Duminica s-a stins din viata, la Paris, Monica Lovinescu, cea care, de la microfonul Europei Libere, a fost un reper moral pentru romani. Putine femei au atras atata ura din partea atator barbati precum a facut-o Monica Lovinescu.
Vreme de cateva decenii, Monica Lovinescu a fost considerata de Securitate, dar si de catre scutierii sai cu condei, printre cele mai importante tinte din exil. Asupra ei a fost pus la cale in 1977 un atentat, presa inspirata de Securitate a turnat asupra ei tone de gunoaie, atat inainte, cat si dupa revolutie.
Monica Lovinescu a murit duminica la Paris in varsta de 85 de ani, insa nici acum dusmanii ei nu arata cuvenita remuscare. Problemele Monicai Lovinescu cu Securitatea au inceput din 1948, cand, influentata de abdicarea regelui, a cerut azil politic in Franta. Ca urmare, mama sa, Ecaterina Balacioiu, sotia criticului Eugen Lovinescu, a fost arestata, torturata si ucisa in inchisoarea Jilava, apoi aruncata intr-o groapa comuna.
Procurorul care s-a ocupat de caz s-a mutat in apartamentul familiei, ce gazduise si cenaclul „Sburatorul“, iar biblioteca a fost arsa intr-o casa conspirativa a Securitatii. Impulsionata si de dramatica experienta personala, in 1967 Monica Lovinescu a inceput sa realizeze la Europa Libera emisiunile „Teze si antiteze la Paris“ si „Actualitatea culturala romaneasca“. Punctul culminant al urmaririi sale de catre Securitate a fost atins in 1977, cand, in curtea casei sale de pe sStrada François Pinton din Paris, a fost batuta cu bestialitate de doi teroristi palestinieni platiti de regimul de la Bucuresti.
Conform generalului Pacepa, care a dezertat in 1978, Ceausescu i-ar fi spus acestuia inainte de atentat: „Sa i se inchida gura. Nu trebuie ucisa. S-o facem zob. Sa-i spargem dintii, falca, bratele. Sa nu mai poata niciodata vorbi sau scrie“. Actiunea a fost condusa de Hani Hassan, consilier al lui Yasser Arafat pe probleme de terorism si, totodata, colaborator al Securitatii sub numele de cod „Annette“.
Bataia nu a avut insa efectul scontat. Dupa o zi de coma, cu un traumatism cranian, cu o fractura la baza nasului si cu un hematom de la umar pana la mana, Monica Lovinescu a fugit din spital pentru a se reintoarce la microfonul Europei Libere, unde a denuntat atentatul.
In 1979 s-a consumat un alt episod celebru al luptei Securitatii impotriva Monicai Lovinescu. Prin intermediul revistei „Saptamana“, condusa de Eugen Barbu, si sub semnatura lui Dan Ciachir, a aparut un articol vituperant despre aceasta, Virgil Ierunca si Eugene Ionesco, intitulat „Muraturi de Paris“.
„Cand nu suge din eternul biberon Goma, subiect de care credem ca i s-a facut lehamite si ultimului ascultator, doamna Monica (...) ne face capul calendar cu George Dumezil, Alain Becanson, Philippe Sollers etc.“, se spunea in articolul in care era caracterizata drept „privighetoarea raraita a microfoanelor müncheneze“.
Adversarii neimpacati ai Monicai Lovinescu nu-si pot reprima nici acum aversiunea. „Mi-am facut datoria. Europa Libera era o oficina a CIA, care actiona impotriva Romaniei“. Astfel justifica acum deputatul PRM Ilie Merce urmarirea jurnalistilor de la Europa Libera, actiune denumita „Eterul“ si pe care a coordonat-o vreme de un an.
Moartea Monicai Lovinescu il lasa rece, fara nici o mustrare de constiinta. „Nici macar nu am cunoscut-o. Nu am mustrari de constiinta pentru ca ceea ce am facut am facut cu discernamant, nu am executat ca un robot niste ordine“, spune fostul securist. Cat priveste antiteza in care a fost prezentat adesea cu Monica Lovinescu, actualul parlamentar crede ca este exagerata.
0
0
