La exact 200 de ani de la nasterea lui Napoleon al III-lea, istoricul Lucian Boia publica intai in Franta si, de doua saptamani, si in Romania, la Editura Humanitas, o monografie dedicata acestui personaj. Pentru Cotidianul, cunoscutul istoric rezuma rolul decisiv pe care l-a avut Napoleon al III-lea in formarea statului national roman, dar si cum au decurs in ultimul secol relatiile romano-franceze.
Interviu realizat de Cristian Patrasconiu
Napoleon al III-lea, „nasul statului national roman“! Corect?
Da, este corect. Desi poate parea exagerat - dar eu nu cred ca este exagerat -, trebuie sa spunem ca, fara Napoleon al III-lea, Romania nu e deloc sigur ca ar fi existat. In 1859, marile puteri erau, aproape toate, impotriva Unirii Principatelor. Singura tara care era pentru, in afara Frantei, a fost Rusia, dar Rusia a fost in functie de circumstante pentru Unirea Principatelor Romane. Cel care a condus jocul a fost Napoleon al III-lea. Sigur, erau si patriotii romani, dar ce ar fi putut face patriotii romani fara Franta?
Nu era suficienta vointa liderilor politici si nu numai politici pentru a se realiza Unirea?
Nu, categoric nu. Oricat ne-am iluziona cu privire la virtutile nationale ale romanilor, este clar ca tarile romane erau doua tarisoare, cu totul neinsemnate pe harta Europei. Sigur, a fost dorinta romanilor de a se uni, dar rolul esential in realizarea Unirii l-a avut Napoleon al III-lea. Numai dorinta romanilor nu ajungea.
Ce interes avea Napoleon al III-lea?
Ca sa incep cu partea mai idealista a lucrurilor, era la mijloc o atitudine mai generala a lui Napoleon al III-lea. El a fost un sustinator al principiului nationalitatilor, mai mult decat oricare alt om de stat din epoca lui. A ajutat la unificarea Italiei (chiar daca el a vazut-o altfel), a dat o mana de ajutor si unificarii Germaniei (ceea ce nu i-a priit deloc), ar fi vrut sa ajute si Polonia (dar asta nu a dus decat la raceala raporturilor franco-ruse); avea multe proiecte de ordin national. Politica de a sprijini Unirea Principatelor Romane intra in aceasta logica. Ca interes mai direct, e clar ca era vorba de a asigura Frantei o pozitie mai puternica pe cursul inferior al Dunarii si spre Marea Neagra. Si, fiindca tocmai se terminase razboiul Crimeii, era vorba de a se crea un stat-tampon intre Rusia si Imperiul Otoman.
