Noul ministru de Externe, Lazar Comanescu, este un diplomat de cariera care a participat, incepand din 1990, la procesul de aderare a Romaniei atat la NATO, cat si la Uniunea Europeana. Nascut in 1949, Lazar Comanescu a fost lector universitar la catedra de Relatii economice internationale a Academiei de Studii Economice din Bucuresti (1982-1990). Consilier cu rang de ministru in cadrul Misiunii Romaniei pe langa UE intre 1990 si 1984, el a devenit ulterior ambasador la NATO (1998-2001) si ambasador, pana anul acesta, pe langa UE. In timpul celor doua mandate ale sale la Bruxelles, Comanescu a participat indeaproape la negocierile care au dus atat la intrarea Romaniei in NATO (2002), cat si in UE (2007). In momentul in care a fost numit in fruntea Ministerului de Externe, Comanescu tocmai isi incheiase mandatul de ambasador pe langa UE si se pregatea sa se intoarca in tara.

Domnule ministru, in 2005 va aflati pe lista ministrului de Externe de atunci, Mihai Razvan Ungureanu, a diplomatilor care trebuiau scosi din functii, ideea fiind ca trebuia curatat corpul diplomatic de persoanele formate in vremea lui Ceausescu. Astazi, in mod spectaculos, dupa ce v-ati aflat in capul acelei liste, conduceti Ministerul de Externe, insa banuielile asupra trecutului dumneavoastra nu s-au risipit. In ce stare de spirit v-ati preluat postul?

Dati-mi voie sa aduc un mic amendament: din cate imi amintesc, numele acelea ale ambasadorilor vizati erau mentionate de unele ziare. Nu stiu sa fi existat o lista a domnului Ungureanu. Dimpotriva, dumnealui a formulat aprecieri deosebite la adresa mea, pentru care ii sunt recunoscator. Nu inteleg aceasta atitudine romaneasca, manifestata prin suspiciune si acuzatii vagi. Suntem oare responsabili pentru momentul in care ne-am nascut? Nu vad de ce trebuie sa fim acoperiti de vina si banuiala pentru faptul ca ne-am nascut si a trebuit sa incepem o cariera inaintea Revolutiei. Pentru mine, ceea ce conteaza si ceea ce a contat intotdeauna este profesionalismul.

Si considerati ca il aveti?

Sigur, nimeni nu este perfect, insa incerc sa cred ca prin ceea ce am facut pana acum, atat ca ambasador pe langa NATO, cand am negociat intrarea Romaniei in Organizatia Nord-Atlantica, cat si ca ambasador pe langa Uniunea Europeana, cand am participat la toate negocierile care au dus la intrarea Romaniei in UE, am putut sa arat ca nu rostesc vorbe goale. Daca ar fi sa ne uitam tot timpul la ce zice unul sau altul nu am mai avea timp sa ne ducem munca la capat. stiti, la noi, atunci cand se vorbeste despre diplomatie, de multe ori se vorbeste ca si cum aceasta nu ar fi o profesie. Or, diplomatia nu numai ca este o profesie autentica, pentru care se cer pregatire si daruire, dar nu este deloc o profesie usoara. Daca un medic sau un inginer au practicat pe vremea lui Ceausescu, nu cred ca acestia trebuie discreditati automat. Cum, tara aia nu avea nevoie de medici?

Cum ati intrat in Ministerul de Externe? Ce conditii trebuiau indeplinite atunci, in 1972, cand ati fost primit?

Am fost angajat imediat dupa terminarea facultatii de Comert Exterior – ASE Bucuresti. Am putut intra la facultate pentru ca se eliminase conditia dosarului, altminteri, ca fiu de fost chiabur, n-as fi avut posibilitatea de a concura. Am fost selectat de MAE dintr-un grup mai mare de absolventi, pe baza mediilor de absolvire – terminasem printre primii 5 – si pe baza limbilor vorbite: engleza si franceza. Ulterior, mi s-a spus ca nu mai pot lucra in MAE. Redevenise o problema faptul ca parintii fusesera chiaburi, iar un var de-al mamei plecase din Romania. La sfarsitul anului 1981 am fost dat afara si trebuia sa fiu economist la biroul de desfacere al unei fabrici de pantofi, "Progresul" parca se numea, undeva la periferia Bucurestiului. Gratie insa fostului meu profesor Gheorghe Dolgu si ministrului de Externe de atunci, stefan Andrei, al carui adjunct atunci era tocmai Dolgu, am putut sa ajung la catedra la ASE. Ii las pe fostii mei studenti sa se pronunte in legatura cu performanta mea la catedra. Abia in martie ’90 am revenit in MAE, dupa multe ezitari, pentru ca nu eram sigur atunci ca motivele pentru care fusesem deja dat afara nu vor mai exista.

CNSAS a inceput abia acum, timid, sa verifice dosarele diplomatilor. Veti incerca oare sa dati un nou impuls acestei institutii careia recent i s-au cam taiat aripile?

Este o institutie care trebuie sa-si continue activitatea. Mi se pare un lucru foarte important ca s-a gasit o formula prin care activitatea CNSAS sa poata continua. Aceasta institutie nu face decat sa ne consolideze democratia.

Integral in Romania libera.