Ludovic Orban este monument de generozitate si de ingaduinta. Plateste o lucrare de trei ori peste cit face ea initial la licitatie. Isi permite, ca nu da de la el, ci din banii statului. Si cind un subaltern il minte pe fata, Orban nu se supara. Lui ii place minciuna. Ca exemplificare, va dam cazul pistei de la Aeroportul Baneasa, a carei reparatie a ajuns sa coste nu 18.000.000 de euro, cit se stabilise prin licitatie, ci 64.000.000 de euro, ca asa a stabilit Sica Orban.
Aeroportul Baneasa este condus de Stefan Mladin, un om care l-a mintit in repetate rinduri pe ministrul Ludovic, dupa cum v-am spus cu alta ocazie. Veti vedea mai jos ca mincinosul, mintitul si cele 46 de milioane de euro bagate in plus la pista de la Baneasa au legatura.
Decolarea banilor a fost initiata pe vremea PSD-ului,
mai exact in ultimele zile ale guvernarii pesediste. Pe 28 decembrie 2004, cind deja se stia ca PSD-ul nu va mai fi la putere, pentru ca pe 26 decembrie fusese numit prim-ministru Tariceanu, conducerea Aeroportului Baneasa a semnat contractul de executie a reparatiei pistei. Executantul lucrarii: firma Romstrade. Daca nu ati auzit de ea, de patronul ei ati auzit sigur. Este Nelu Iordache, prieten bun cu Ludovic Orban, atit de bun, ca i-a dat lui Sica o masina de-a firmei, pe care ministrul a si facut-o zob intr-un accident rutier. Pretul lucrarii: 18.060.000 de euro, plus TVA. Lucrarile de reparatie trebuia sa dureze 12 luni.
La citeva saptamini de la semnarea contractului, in fruntea ministerului a venit Dobre si s-a schimbat calimera, adicatelea au vrut sa intre pe felia de pista si sa ia cascavalul de 18 milioane de euro baietii destepti ai PD-ului. Nu prea aveau cum, fiindca licitatia fusese deja cistigata de Romstrade si contractul era gata semnat in ajun de Anul Nou, cum am zis. Singura solutie la care a stiut sa recurga mi¬nistrul Dobre a fost sa se imbete de suparare. Apoi, in mahmureala, a su¬ghitat o decizie: sa nu se inceapa executia reparatiei pistei cu firma Romstrade. Asa ca avioanele care aterizau pe Baneasa au dat in continuare in gropi de le sareau suruburile, la propriu.
Aproape la fiecare aterizare un angajat al aeroportului facea o plimbare pe pista sa vada ce bucati de aeronava au mai cazut la impactul cu gropile. Nu verifica insa nimeni si daca ri¬nichii ori ficatii pasagerilor din aeronavele care aterizasera mai erau la locul lor, dupa ce fusesera zgiltiiti ca intr-un tractor care goneste cu 200 km la ora pe un teren arat.
Pe data de 8.12.2006, contractul semnat in 2004 cu Romstrade, dar nepus in aplicare din cauza ametelilor lui Dobre, a fost prelungit pina in decembrie 2007 printr-un act aditional, semnat de Romstrade si de conducerea Aeroportului Baneasa. In actul aditional se spune ca celelalte clauze din contractul initial ramin neschimbate. Deci reparatia pistei se putea face in continuare in suma de 18.060.000 de euro.
La citeva saptamini s-a mai adaugat la contract un act aditional, in care se facea si graficul platilor. Deci totul era stabilit la centima. Peste doua luni se mai face un act aditional, al treilea deci, in care se da o noua formula de calcul a pretului, tinindu-se cont ca intre timp, cica, pretul materialelor a crescut considerabil si trebuie actualizat. Nu se spune care ar fi noul pret al lucrarii, ci se da doar formula de calcul.
Mai departe, incep sa apara acte aditionale mai importante decit contractul initial, iar asta a coincis cu instalarea unui nou director la Aeroportul Baneasa, Stefan Mladin. Pe 4 mai 2007, imediat dupa ce a ajuns directorul aeroportului, Mladin a semnat cel de-al patrulea act aditional la contract, dar care schimba fundamental contractul. In noul act aditional se spune ca pista nu se mai face din beton, cum era prevazut in contractul initial, ci din imbracaminte asfaltica.
Pentru aceasta manevra trebuia facuta o noua licitatie, fiindca nu mai corespundeau cerintele noi cu ce fusese in caietul de sarcini la licitatia initiala. Mladin n-a pierdut vremea cu o noua licitatie, ci a dat-o din condei, prin act aditional. Pretul lucrarii ramine neschimbat, adica 18 milioane de euro. Nu pentru mult timp insa. Pe 14 mai 2007, deci dupa zece zile, Mladin mai semneaza un act aditional la contractul din 2004, in care apar noutati mari. In primul rind, pune pe tava firmei Romstrade, fara licitatie, o noua lucrare. Si anume repararea caii de rulare Delta, mai pe intelesul automobilistilor, soseluta pe care se duc avioanele la pista de pe care vor decola. Pretul acestei noi lucrari atribuite firmei Romstrade: 8.874.852,44 euro.
Repet, suma stabilita nu prin licitatie, ci data din pix de Mladin. Asta e una. Dar in acelasi act aditional, al cincilea, se modifica si pretul initial al reparatiei pistei. Sare de la 18.060.000 de euro la 28.361.905 euro. Deci cu zece milioane de euro in plus. Legea achizitiilor publice prevede clar ca, pentru lucrari neprevazute, se pot aloca sume suplimentare la cele stabilite prin contractul incheiat in urma unei licitatii, dar aceste sume nu trebuie sa depaseasca 50% din suma stabilita initial.
Pentru situatii in care neprevazutul mareste nota de plata cu peste 50%, trebuie organizata o noua licitatie. Or, aici, si un scolar de clasa a doua poate observa ca de la 18.060.000 de euro la 37.236.730 de euro s-au su¬plimentat cheltuielile cu mai mult de jumatate din suma stabilita prin contract si nici licitatie noua nu s-a facut. Pe 13 august 2007, Mladin mai semneaza un act aditional, prin care majoreaza creditul cu 2.270.000 de euro.
