Nimic nu dureaza o vesnicie. Nici macar Casa Poporului, daramite bunurile din interiorul ei ori cele care deservesc activitatea celor ce lucreaza sau plimba legi p-acolo, prin intreprindere. Tocmai de aceea, atunci cind anumite bunuri isi depasesc durata de viata, deci sint uzate la maximum si nu mai pot fi folosite, refolosite sau valorificate, trec prin procedeul denumit "casare". La Camera Deputatilor, de exemplu, au fost casate, doar in perioada 2005-2007, bunuri in valoare totala de peste doua milioane RON. Obiecte din care nu mai exista nici o urma. Pentru ca, dupa cum ne zic informatiile furnizate de „serviciul de specialitate“ al Camerei, bunurile casate au fost „distruse la fata locului“. Si vorbim de ciocane, burghie, casetofoane, lampi, veioze, birouri, covoare, perdele si cite si mai cite.
Conform „serviciului de specialitate“ din cadrul Camerei Deputatilor, „distrugerea la fata locului reprezinta o procedura standard generala, care comporta diferente de la un bun la altul. Astfel, in functie de tipul bunului (obiectului) casat, procesul de distrugere se poate realiza prin: spargere (in cazul veselei, de pilda, a diverselor aparate etc.), taiere (covoare, mochete, obiecte de imbracaminte si altele asemenea), dezmembrare, taiere cu flexul, cu aparatul de sudura etc. (diverse masini, unelte, autoturisme, aparate etc.), rupere, indoire etc.“. Evident, lucrurile alea, dupa ce sint lovite, indoite, sparte sau taiate, nu se evapora si trebuie duse la o rampa ecologica de gunoi. Camera Deputatilor nu are insa un contract pentru asa ceva, motivul fiind ca „nu este nevoie de contract si bunurile sint predate pe baza de procese-verbale, avize de expeditie etc.“. Hai, ca asta cu „etc.“ a fost chiar buna.
Un lucru e cert: toate acele bunuri nu au putut sa dispara, pur si simplu, ca doar nu a aparut cite o ditamai gaura neagra „la locul depozitarii“. Ceea ce inseamna ca e posibil ca ele sa fi fost distruse prin sustragere de la fata locului. Sau macar ce a ramas dupa presupusa distrugere a fost luat si dus undeva, de cineva, desi nu exista nici o dovada pentru asa ceva (ca ar fi fost distruse, adica). Drept care aceasta distrugere la fata locului ar putea foarte simplu sa se traduca prin faptul ca, initial, bunurile respective au disparut de la fata locului si abia apoi au fost „distruse“, cel putin pe hirtie. Iar daca e sa luam in calcul valoarea bunurilor ori natura lor (televizoare, casetofoane, boxe, mobila, vesela ori obiecte din metale valorificabile), aceasta varianta pare foarte plauzibila. Cum insa Mulder de la FBI nu e agent de paza la Camera Deputatilor, nu ne ramine decit sa numaram bunurile „casate“. Caz clasat.
Integral in Academia Catavencu.
