Viata fostului campion european la karate traditional Marius Ciubucciu pare a fi desprinsa dintr-un film de aventuri: fost practicant al artelor martiale, fost politist criminalist in Galati si in prezent „plutonier major“ in armata SUA, unde a ajuns prin loteria vizelor. Dat afara de la jobul de pe aeroport dupa 11 septembrie, romanul s-a inrolat in armata, ultimii cinci ani petrecandu-i in zonele de conflict din Irak, Afganistan si Pakistan. Obisnuit sa doarma cu pusca sub pat si in zgomot infernal, tresare nervos atunci cand la casa din Galati, unde a venit sa-si dea licenta, locul pipait e gol, dar se reculege repede si da sonorul mai tare la radio pentru a crea o atmosfera cat mai apropiata de cea de pe front.
Nascut la Galati, in urma cu 34 de ani, Marius Ciubucciu a visat sa calce pe urmele fostului campion olimpic Nicolae Linca. „Aveam 16 ani cand m-am apucat de box. Profesorul Stoenescu venise sa faca selectie la liceul la care invatam si, pentru ca mi s-a parut un om deosebit, am ales sa merg la sala.“
Dupa un an insa, fratele mai mare al lui Marius, Robert, avea sa-i schimbe destinul. „Robert facea karate, un sport ilegal in acea perioada (n.r. - anii 1986-1987). Intr-o zi m-a luat cu el la antrenament. Instructorul a facut un kata care m-a cucerit pentru toata viata. Nu am mai stat pe ganduri, am renuntat la box si am inceput sa practic karate“, spune fostul campion european. Pentru ca era un sport interzis, Marius si colegii sai erau nevoiti sa se antreneze prin padure si sa foloseasca nume conspirative. „Vara ne antrenam in padurice. De nenumarate ori am fost prinsi in timp ce ne pregateam si alergati pe-acolo. Iarna faceam karate la sala de sport a Liceului Auto din Galati. Spuneam insa ca facem judo si autoaparare - acestea erau numele conspirative ale karateului. Imi amintesc o intamplare hazlie. Ne antrenam in sala de sport, cand si-a facut aparitia un domn cu pardesiu albastru. Parea securist. Ca la comanda, ne-am intors centurile intr-o parte si am incins o hora ca sa para ca facem dansuri populare“, isi aminteste Marius, care a intrat in posesia centurii negre in 1993.
Integral in Cotidianul.
