Magistraţii au solicitat grad de instanţă superioară (de exemplu, de la procuror de Parchet de pe lângă judecătorie la Parchet de pe lângă tribunal, respectiv, de la judecător de tribunal la judecător de curte de apel), pretextând ori că au lucrat câteva luni prin detaşare la instanţele înalte sau că au vechime suficientă, ori că au avut pe masă dosare şi cauze dificile. După ce au fost refuzaţi de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), unii dintre ei, atât procurori cât şi judecători, au dat în judecată Consiliul şi au obţinut gradul superior prin sentinţă definitivă. Aşa s-a creat precedentul, la care apelează acum sute de colegi ai lor. Principalul avantaj este cel al retribuirii la un nivel superior.

Legea privind statutul magistraţilor prevede, ca modalitate de avansare pentru procurori şi judecători, doar concursul, „organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la Parchete“. Condiţiile de înscriere sunt: calificativ „foarte bine“ la ultima evaluare, lipsa unor sancţiuni în ultimii 3 ani şi vechimea, care diferă de la o instanţă la alta. Examenul este destul de complex, cuprinde jurisprudenţa CEDO, a Curţii Constituţionale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, după specializare: din dreptul penal, administrativ, contencios, civil, comercial, financiar şi fiscal, dreptul familiei şi cel internaţional privat.

Integral in Cotidianul.