In mai 2007, Parchetul General a deschis dosarul penal cu numarul 494/P/2007. In octombrie 2007 insa, procurorul Titu Duta - sa traiesti, frumosule! - a respins sesizarea penala pe numele celor 500 de demnitari si functionari guvernamentali. Pe citeva pagini, procurorul Duta a delirat o motivatie filosofico-sociologico-juridica naucitoare din care reiesea ca el nu poate sa ii cerceteze pe cei din sesizarea penala, pentru ca nu are competentele pentru acest lucru. Duta a avut nevoie de sapte luni ca sa isi dea seama ca nu poate face asta si timpul asta tot nu i-a fost de ajuns sa citeasca legile alea pe care le-a invocat, ca sa afle ca in calitate de procuror al Parchetului General avea obligatia si toate competentele din lume pentru a-i cerceta pe faptasii din sesizare. Din fericire, numai o saptamina mai tirziu, sefii de la Parchetul General iau masuri impotriva aberatiilor procurorului Duta si sesizarea penala depusa de Academia Catavencu revine la faza de cercetare penala, iar NUP-ul dat de Duta a fost infirmat.
Dupa cum se stie inca de la clasele politice primare, ANI are mere, dar Academia Catavencu are *oaie. Asa ca, pe cind ANI (Agentia Nationala de Integritate, cea care ar trebui sa-i arda pe demnitari la averile nedeclarate) era doar un proiect de lege mort in fasa, revista dumneavoastra preferata a trecut la fapte. A depus, adica, o sesizare penala la Parchetul General, prin care acuza aproape 600 de parlamentari, ministri si functionari guvernamentali de fals in declaratii. In declaratiile de avere. Acum, a venit vremea socotelilor: la Parchetul General se pregateste punerea sub urmarire penala a peste 100 (o suta) de parlamentari.
ANI, unde nema putirinta, ce mai chichirez gilceava?
Ca sa intelegeti mai bine ce ne-a apucat pe noi, cei de la Catavencu, sa sesizam Parchetul General, in loc sa lasam statul sa ne reprezinte, o sa va explicam in rindurile urmatoare ce inseamna Agentia Nationala de Integritate si ce ar trebui sa faca ea, dar nu face, pentru noi. Conform legii de infiintare (144/2007), activitatea Agentiei este aceea de „verificare privind averea dobindita in perioada exercitarii mandatelor sau a indeplinirii functiilor ori demnitatilor publice, dupa caz, a conflictelor de interese si a incompatibilitatilor“ (art. 1). Misto, deci, gata, ii spargem pe aia rai, care papa avutiile tarii asteia minunate. Dar ce poate sa faca, de fapt, Agentia asta? Pai, poate sa dea amenzi de 100 pina la 500 RON pentru nedepunerea la timp a declaratiei de avere. Nasol, mai ales cind esti corupt si ai facut citeva milioane de euro din smenuri.
Practic, ANI verifica averile, cooperind cu alte citeva institutii publice (Registrul Comertului, Fiscul etc.) pentru a stabili daca posesorul de declaratie de avere i-a mintit sau nu pe fraierii de cetateni. Urmatorul pas dupa verificarea intreprinsa de catre inspectorii de integritate este inaintarea cazului catre Curtea de Apel sau Parchet. La Curtea de Apel ajung conflictele de interese si incompatibilitatile in functiile publice, iar la Parchet cazurile in care inspectorii considera ca s-au comis infractiuni.
De ce turnatoriile despre demnitari se pierd in (sesi)zare
In fapt, ANI e legata de miini si de picioare. Mai raminea s-o lege si la ochi si era definitiv ingropata. Nu poate sa confiste averile nejustificate, nu poate sa dea niste amenzi sanatoase, nu poate sa ii demita pe functionarii care comit fals in declaratii, deci nu are nici o sansa ca cineva sa o ia vreodata in seama. ANI nu poate sa faca decit verificari, si asta numai pe baza unor sesizari primite. Adica cetateanul Gheorghe se duce si o trage de mineca pe tanti Agentia ca unuia i-au crescut din neant, in declaratia de avere, niste conturi si vreo patru case. Gheorghe trebuie sa dea cu subsemnatul in sesizare si sa dezvaluie sursele informatiilor.
Oare cui ii mai da mina sa toarne cind stie ca cel reclamat poate sa afle cine este si de unde are informatiile? Ulterior, ANI trebuie sa obtina acordul celui verificat pentru a efectua expertize asupra averii si poate verifica NUMAI cele trecute in sesizare de Gheorghe si nimic altceva in plus, chiar daca gaseste dovezi despre alte smenuri. Este posibil ca ANI sa se autosesizeze, insa numai la initiativa presedintelui institutiei. La sfirsitul verificarii, ANI trimite la Parchetul General raporturile cazurilor in care inspectorii considera ca s-au comis infractiuni.
Procurorii verifica raportul ANI refacind, practic, tot ce au facut deja inspectorii. Dupa, ei pot hotari inceperea urmarii penale sau, dupa cum ne-am obisnuit deja, neinceperea ei. Va imaginati, deci, cam ce sanse are ANI sa combata coruptia sau cei anchetati sa vada cum arata bulaul pe dinauntru.
Agentia Nationala de Inutilitate
Alternativa la ineficienta Agentiei Nationale de Integritate? Pai, solutia este destul de simpla. Pur si simplu, se iau citiva oameni, care sa verifice toate declaratiile de avere depuse de functionarii publici si de demnitarii din Guvern si Parlament. Pentru ca, dupa ce am vazut noi, cam 70% dintre declaratiile de venituri verificate au bube in rubricile de venituri si proprietati. Pentru onorarea cinstei celor citeva sute de posesori ai declaratilor cu probleme, ei vor fi trecuti intr-o sesizare penala, care se depune frumos la Parchet. In aceasta situatie, ANI devine jenant de inutila. De asemenea, se evita situatiile in care cel verificat trebuie sa isi dea acordul pentru verificare sau bataia de joc a premierului Motocicleanu, care nu le da inspectorilor de integritate buget, nici macar sa le ajunga de o ciunga de fite sau de-o masa la o cantina mai decenta.
0
1
