» Animalele tot mai putine din satele romanesti de munte au facut ca stanele sa-si restranga activitatea.
» Salasul ciobanilor a devenit un fel de muzeu, unde turistii vor sa vada traditii inca vii.
» Tarca este una dintre cele mai cunoscute stane de la poalele Ceahlaului.
Ne miram ca vin strainii tocmai aici, in varf de munte. "Apai cum", ni se raspunde. Are nea Lupu niste poze din Spania, trimise de noii lui prieteni de peste mari si tari, cei care au fost la stana, anul trecut, "ca tare mult le-a placut la noi", isi aminteste barbatul de 72 de ani. Mai vin si alte natii. Englezi, francezi, olandezi, de toate "culorile", rade baciul Gheorghe Lupu.
1.800 de lei pe vara
De cand e lumea, asa-i ordinea satului. Toata suflarea unei comune isi da mioarele pe mana stapanului de munte. Un munte se ia in arenda. Stapanul isi tocmeste, la randul sau, un baci, iar baciul are sub ascultare ciobanii. Cum vine luna mai, oile pleaca pe crestele invaluite in nori si raman acolo pana in octombrie. Turma se intoarce atunci in sat, cu tot cu bucatele care se cuvin fiecarui proprietar de animale. Primeste fiecare gospodar portia sa de cas, unt, urda, branza pusa in scoarta de copac, buna de pastrat pentru la iarna. Sus, la munte, la stana, sta baciul, cum e si nea Lupu al nostru, mana dreapta a stapanului.
Baciul se ocupa de bucate. Face branza si toate celelalte bunatati. La randul sau, baciul are in subordine ciobanii, cei care duc mioarele spre pasunile alpine. Munca de o vara a oierilor e platita in functie de intelegerea dintre ei si comunitatea care i-a angajat. Se ajunge astfel la cel mult 18 milioane de lei vechi de caciula, dupa patru luni pe munte, din cate aflam de la interlocutorul nostru.
