Tinerii tristi, intre 11 si 17 ani, imbracati ciudat care-si spun "emo", sunt mai degraba ironizati de societate decat luati in serios. Un roman a creat chiar un site pe internet cu caricaturi despre pustii care apartin acestui curent. Psihologii spun insa ca problemele copiilor emo sunt serioase si enumera printre cauze neglijenta parintilor si excesul de comunicare virtuala pe internet.
"Dupa ce fetita din Bucuresti s-a aruncat de la balcon, a inceput sa se vorbeasca in Romania de stilul emo", spune o fata in varsta de 17 ani, originara din orasul "Unde Nimeni Nu a Auzit de Emo", dupa cum s-a recomandat ea insasi pe o pagina de internet. Am aflat mai tarziu ca se referea la Deva.
Tanara zice ca nu este chiar emo, desi a avut "multe probleme in familie". Ii place sa arate ca ei. In schimb, fostul ei prieten este emo inca de la varsta de 15 ani. "A avut dificultati in familie si inca are, e sensibil si plange ca sa se descarce", explica fata. Baiatul a fost plecat in America impreuna cu parintii lui si de acolo a importat acest stil de viata pentru care avea afinitati cu mult inainte de a-i sti denumirea.
Prietenul fetei invata la o facultate particulara de Drept, unde a intrat cu o nota putin peste medie. Este in continuare foarte trist si il supara, pe deasupra, si "profii" care ii spun sa se tunda sau macar sa-si dea parul de pe fata. Nici parintii sai nu se pot impaca cu latura emo. "De cand au fost cazurile de sinucidere, ei considera ca toti emo se sinucid", imi mai spune fata intr-o discutie purtata pe messenger.
Tanara imi povesteste ca muzica il influenteaza pe amicul ei, dar cartile mai putin, fiindca nu prea citeste. Nici ea nu se omoara cu lectura, a citit mai demult "Crima si pedeapsa" a lui "Dostoevsky", care i-a placut. Ea spune ca vrea sa urmeze aceeasi facultate la care este si prietenul ei, din empatie, dar si din pragmatism, deoarece are garantat ajutorul parintilor dupa terminarea scolii.
Nu atat de sigur pe viitor este insa "Emo Kid", un tanar din Baia Mare cu care am discutat tot pe internet. Si el are o pagina web cu poze cat mai emo ale sale. Isi descrie cu litere multicolore stilul vestimentar: "Pantalon negru, tricou negru, par pe jumatate de ochi si piercing". Baiatul a descoperit cultura emo cu 2-3 ani in urma pe internet, unde a ascultat muzica preferata de adeptii stilului si a vazut scurtmetraje cu ajutorul Youtube si Google. Acum are 20 de ani, a ramas corigent la matematica, fiindca nu i-a placut materia. Nu are preferinte asupra vreunei facultati. I-am propus un exercitiu de imaginatie: cum se vede peste 5 ani? Raspunsul s-a conturat rapid si sec: "Nu stiu. Eu, mai ales, ma duc dupa ce-mi place". Insa, in urma discutiilor noastre, am aflat ca singura lui pasiune este sa asculte muzica.
"Orasul emo"
Un absolvent al Facultatii de Jurnalism din Bucuresti, cu porecla Thrystan, si-a deschis un site, "emo-ville", unde intentioneaza sa realizeze desene animate cu personaje emo. Protagonistul viitorului serial de animatie este Sam, un pusti timid care are ca hobby-uri plansul si colectionarea de insigne. A ales personaje emo fiindca "sunt la moda; punkerii si goticii sunt plictisitori ca personaje de animatie, iar rockerii sunt deja un cliseu". In plus, inca nu exista desene animate cu asemenea protagonisti; exista doar bancuri care fac plauzibil succesul serialului. Thrystan mi-a marturisit ca scenarii exista deja, insa deocamdata nu a gasit un desenator bun care sa le puna in practica.
Creatorul site-ului, ca orice artist, isi cunoaste foarte bine modelele. Le descrie raportandu-se la modele din trecut: au furat freze de la "gotici", imbracamintea este punk, ambele fiind convertite la un stil propriu desenelor animate japoneze. Ca definitie pentru emo, el e convins ca cea mai potrivita este cea de "copil care face pe victima". Afinitatile catre sinucidere, proprii adeptilor culturii, tin, de fapt, de un ritual al santajului de tip adolescentin, de un marketing al adolescentului: "Daca nu primesc aia, ma omor!". Totodata, Thrystan imparte pustii emo in doua categorii: cei de bani gata, care se plictisesc, si cei "cu tot soiul de probleme, care ar fi prea banali doar cu problemele respective". El nu este foarte optimist in ceea ce priveste timpul cat va mai rezista acest curent, in special in Romania.
O opinie asemanatoare asupra adeptilor emo a venit si din partea unor pustoaice de 13 ani pe care le-am intalnit pe terasa "La Motoare" din cladirea Teatrului National. Pentru un ochi exterior, verdictul asupra acestora era clar: emo. Insa ele au negat in cor acest lucru. Una dintre fete, imbracata cu un sarafan negru, cu parul acoperindu-i o parte din fata, imi marturiseste detasat ca cei care se proclama emo sunt niste… prosti. Are si ea colege care striga cat pot de tare ca fac parte din acest curent. Fata spune insa ca preocuparile lor sunt derizorii: beau, fumeaza, umbla cu baieti. Uneori le mai ofera colegilor spectacole grotesti. Fata povesteste un episod cu una dintre colegele emo. Fiind avertizata sa nu se aseze pe un ciob de sticla, colega l-a luat de pe scaun, dar nu ca pe un gunoi, ci ca pe un obiect pretios cu care avea sa se taie pe maini in aceeasi zi la scoala.
