Artistii povestesc cum au ajuns sa aiba functii in consiliile populare doar de ochii lumii. Cativa actori romani au avut functii politice in timpul regimului comunist doar de ochii lumii. Chiar daca erau scutiti de participarea la sedinte, puterea se folosea de numele lor pentru a se legitima in fata romanilor. Asa au ajuns mari actori ca Toma Caragiu, Alexandru Arsinel, Ileana-Stana Ionescu, Draga Olteanu Matei, Rodica Muresan sau Carmen Stanescu deputati in consilii populare de sector sau de municipiu.
„Evenimentul zilei“ si Militia Spirituala continua serialul despre relatia dintre unii artisti si Partidul Comunist Roman (PCR) cu o serie de povesti despre compromisuri: cum au avut acestea loc si cum s-ar fi putut evita.
Joaca de-a functia
Desi consiliile populare reprezentau organele prin care puterea de stat se organiza la nivel local, actori ca Alexandru Arsinel sau Draga Olteanu Matei spun ca functia era „o joaca“. De multe ori luau parte la aceasta joaca si fara a fi intrebati, sustin ei. Uneori, scopul mergea pana la mobilizarea oamenilor sa participe la colectarea maculaturii sau a fierului vechi. Odata „alesi“, actorii puteau sa-si vada de meserie. Unii „isi permiteau“ chiar sa faca bascalie pe seama sistemului din care faceau parte.
In 1988, la Gradina Boema, deputatul Alexandru Arsinel rostea celebrul monolog „Mi-e frica“: „Mi-e frica daca ma trimite cu un coleg in delegatie si suntem nevoiti sa dormim in aceeasi cuseta. Daca adorm inaintea lui si incep sa vorbesc in somn? Colegul asta al meu a adormit inaintea mea si ce-a fost la gura lui... mi-e si frica sa va spun“. Alti artisti - Radu Beligan, Octavian Cotescu, Dina Cocea sau Silviu Stanculescu - aveau functii mai inalte: deputati in Marea Adunare Nationala sau membri ai Comitetului Central al PCR. Recrutarea incepea, pentru unii, „din timp“: George Mihaita, Cristina Stamate, Vasile Muraru sau Rodica Tapalaga aveau toti functii de membri sau membri supleanti in conducerea Uniunii Tineretului Comunist.
„Regimul avea nevoie de nume cat mai sonore“
De cealalta parte, artistii fara functie in timpul regimului comunist afirma ca nimeni nu era obligat sa accepte o astfel de „misiune“. „Regimul avea nevoie de nume cat mai sonore si inauntrul si in afara institutiilor, dar mai ales pentru publicul larg. Oamenii «alesi» stiau ce trebuie sa faca, si multe din actiunile lor au adus atingere si libertatii oamenilor“, spune Ion Caramitru, unul dintre actorii care n-au ocupat functii in regimul trecut si actual director al Teatrului National din Bucuresti.
