O studenta de 21 de ani la Jurnalism, confirmata cu virusul A/H1N1, si care a fost internata pana ieri la Institutul „Matei Bals”, descrie emotiile prin care a trecut. M-am intors din Olanda cu gripa porcina si, brusc, am devenit pericol public. In fiecare zi sunt inconjurata de persoane cu masti, manusi si ochelari de protectie care ma privesc temator. Pentru ei si pentru cei de afara, boala e un pericol de proportii. De aici, de pe patul de spital, pare mai degraba un banc sec, care m-a costat o saptamana de izolare.
Asteptarile mele pentru intreaga operatiune erau mari, fiind vorba de un virus despre care vuiesc toate continentele. Daca la analize m-am lovit de birocratie, in spital am avut de luptat cu dezinteresul unor cadre. Desi camera pare tapetata cu butoane de apelare a infirmierelor, timpul de raspuns al acestora e variabil. Miercuri am avut nevoie de o pastila de gat. Nimic mai simplu, am apasat un buton.
Dupa zece minute, o femeie de serviciu m-a anuntat ca asistentele sunt la raport. Peste jumatate de ora, completau condica. Dupa o ora, agasata de insistenta mea, o asistenta mi-a comunicat ca au inregistrat cererea, dar va mai dura. Prezenta mea pe holuri, desi mascata sanatos, a fost intampinata cu tipete: „Nu mai iesiti din camera! O sa vina cineva si la dumneavoastra”.
1
1
