Andrei Calarasu a fost aruncat in iunie 1941 intr-un tren si a coborat, sase zile mai tarziu, in patru labe, orfan si cu o rezerva inepuizabila de lacrimi. Cand a pus piciorul in vagonul intunecat tras pe o linie secundara a garii din Iasi, in 1941, Andrei Calarasu era inca Bernard Gropper, avea 19 ani si doar o idee vaga despre ura. Ura aceea care, din cand in cand, mai vopsea cruci pe casele evreilor, ca intr-un Vechi Testament rescris dupa chipul si asemanarea fantomelor antisemitismului care bantuiau lumea.

Istoria trenurilor care au plecat din Iasi la acel sfarsit de iunie 1941, ticsite de evrei si mirosind a balegar, var nestins si moarte, a ramas o ecuatie cu multe necunoscute. Microscopul istoric s-a oprit de prea putine ori asupra Holocaustului romanesc, iar atunci cand a facut-o pogromul de la Iasi a fost subiectul sensibil si evitat. In saptamanile trecute, EVZ v-a prezentat doi supravietuitori ai trenului Iasi-Podu Iloaiei, Iancu Tucarman si Leonard Zaicescu. Andrei Calarasu e exemplul rar al celuilalt traseu al mortii: Iasi-Calarasi. E ultimul supravietuitor care a trait pana acum.

Articolul integral in Evenimentul Zilei