Site-ul literar-cinematografic Alternative Reel a facut o ierarhizare cu cei mai betivi scriitori americani din toate timpurile, pe locuri fruntase aflandu-se unii dintre cei mai prestigiosi creatori. Interesant este ca fiecare a avut o anumita filosofie prin care vroia probabil sa-si justifice viciul de care suferea si care, in mare parte din cazuri, le-a distrus cariera, fiindu-le uneori chiar fatal. Alternative Reel citeaza din aceste “profesiuni de credinta” ale unora dintre scriitorii de pe lista.
Primul loc din top revine romancierului si poetului californian Charles Bukowski (1920-1994) care, inainte de a se dedica scrisului, a lucrat un deceniu intr-un oficiu postal, acesta fiind si titlul primului sau roman. “Bautura este un lucru sentimental”, afirma scriitorul. “Te scoate din rutina cotidiana, din trupul si mintea ta si te arunca in perete. Am sentimentul ca bautura este un fel de sinucidere, stare din care ti se permite sa revii in viata si a doua zi sa incepi totul de la inceput. Poti renaste. Eu m-am renascut de-acum de 10-15.000 de ori”.
Locul doi este ocupat de Ernest Hemingway (1899-1961) El si-a justificat dragostea pentru pahar, sustinand ca ”un om intelligent trebuie din cand in cand sa se imbete ca sa se simta bine in propria societate”.
William Faulkner (1897-1962) se afla pe locul trei. Profesiunea lui de credinta era ca “nu exista un whisky prost. Exista anumite marci care, pur si simplu, sunt mai bune decat celelalte. Dar omul nu trebuie sa bea pana la 50 de ani, dupa aceasta varsta,, ar fi prost daca nu ar face-o.”
Lui Edgar Allan Poe (1809-1849) ii revine locul patru. Scriitorul si-a motivat nevoia de alcool: “Beau ca sa scap de amintirile mele chinuitoare, de singuratatea mea insuportabila si deoarece mi-e teama de soarta care ma pandeste in prag”.
Locul cinci este ocupat de F.Scott Fitzgerald (1896-1940) care si-a irosit talentul din cauza bauturii “Mai intai tu simti nevoia sa bei, dupa aceea bautura mai cere bautura, pana cand bautura are nevoie de tine”, a constatat scriitorul.
