De Ziua Nationala a sarit ca prostul din baie strigind ca parada militara i-a blocat circulatia in drumul spre serviciu.
La Festivalul Enescu a plins in public dupa banii cheltuiti iresponsabil de guvernanti pe o manifestare de gala facuta aiurea pentru cinci madame de salon care merg la Ateneu in tara iubitorilor de manele. Cind Sibiul a fost ales Capitala Europeana s-a strimbat ironic si a rostit, sarcastic, zicala chelului si a tichiei de margaritar. Nu-i convin artificiile de Revelion, il enerveaza teribil ca se arunca bani pe iluminatul public de gala in perioada sarbatorilor de Craciun, si, daca ar fi dupa el, ar opri fintinile arteziene care consuma inutil apa si energie.
L-a scos din minti sommet-ul Francofoniei, acum ii macina nervii summit-ul NATO.
Scrie sau vorbeste cu furie despre blestemul culoarului unic, creeaza scenarii apocaliptice cu circulatia auto din Bucuresti si trage de mineca orice sofer dispus sa-l asculte, incercind sa-l convinga de justetea spuselor sale. El e om din popor, baiat de la tara, origine modesta carevasazica, ma-ntelegi, nu s-a pomenit sa arunci 26 de milioane de euro ca sa satisfaci un moft, acela de a fi tara in care vin sa se lafaie, pe culoare unice, in hoteluri de lux si la dineuri de gala, toti smecherii politici ai lumii!
Cu o miscare de condei, a convertit milioanele de euro insirate pe culoarele summit-ului NATO in kilometri de autostrada, pensii marite sau alocatii mai multe pentru copii. La a doua scriere i-a iesit calculul despre satele care ar fi putut beneficia de apa, gaze si canalizare daca mai-marii lumii nu s-ar fi catarat pe avioanele cu destinatia Bucuresti. Plinge de mila comerciantilor care au ghinionul unor pravalii insirate de-a lungul traseului de maxima securitate.
Cine-i despagubeste? Cum ramine cu respectarea drepturilor omului? E ingrijorat ca bugetarii au fost obligati sa intre in vacanta fortata timp de citeva zile. Si politia, ah, politia! A vorbit el cu ziaristi straini care i-au spus ca in alte tari ale lumii nu s-a pomenit, monser, atita deranj, un oras intreg blocat aproape o saptamina pentru un moft de reuniune NATO. Si ca prin alte parti ale lumii se face totul ca in astfel de ocazii sa nu fie stinjenita viata cotidiana.
Cu ceva vreme in urma, personajul tuguia buzele si rostea mirari peltice, incarcate de o nereusita ironie, plingind de mila politicii externe. Si-ar fi dorit sa vada sefi de stat si de guvern la Bucuresti. Azi, in ziua in care trec pe Calea Victoriei Bush, Sarkozy sau Putin, l-a apucat jalea ca nu mai poate vedea altceva la televizor decit summit, summit si iar summit. A iesit la plimbare pe culoarul unic si a vazut un maidanez – ceea ce arata incapacitatea organizatorica a autoritatilor. A uitat de zilele in care a nins citeva ore peste Capitala si a zacut cu masina blocata in fata blocului cit pentru sase reuniuni la nivel inalt.
Orice asemanare a personajului de mai sus cu figuri mai mult sau mai putin publice ale vietii romanesti de astazi nu este intimplatoare. Traieste printre noi o specie bizara care adulmeca, flaminda, aburii esecului, tinind degetele incrucisate la spate, doar-doar s-o intimpla sa apara dezastrul. Visul lor de aur este, probabil, in aceste zile, un atac terorist, in stare sa le adevereasca teoria ca n-aveam noi a ne baga sa organizam asa tambalau international aici, la Romanica. In asteptarea unei catastrofe care sa le confirme statutul de profeti ai Apocalipsei, tocatorii de vorbe proaste se multumesc cu populisme ieftine si cu ironii scremute care, ce-i drept, li se potrivesc de minune.
0
1
