A vizita locuri cat mai exotice, cat mai indepartate - ca sa nu spun vorba aia taraneasca - unde si-a intarcat dracul iapa - a devenit o noua moda. Setea de cunoastere dupa 50 de ani de comunism e fireasca. Nu am visat ani intregi cu ochii deschisi cum in democratie ne vom plimba pe malurile Senei, cum vom casca gura la eterna Roma, cum ne va amorti gatul privind spre Capela Sixtina?
Sau ne vom bronza in ritm de sirtaki in albastrul intens al Egeei? Pe cat de avid sunt sa cunosc locuri cat mai minunate, pe atat de retrograd sunt cand vine vorba de a petrece Sarbatorile crestine altundeva decat acasa. Ce sa caut de Paste - in cea mai frumoasa zi a anului - prin supermarketuri, in cautare de reduceri? Sa zac prin hoteluri de mana a patra si sa mananc prin benzinarii, pe marginea autostrazilor? Pot face asta tot anul.
Uite asa, spre nefericirea mea, am ajuns sa-i dau dreptate unui securist batran de la pasapoarte, care te refuza frumos cu texte patriotarde: „Unde sa pleci, copilule? Ai vazut Moldovita, Sucevita, Putna? Nu-ti cunosti tara si vrei in strainatate? Asta nu se poate“.
Anul acesta a ingaduit Dumnezeu si am ajuns la Manastirea Sfintilor Martiri Brancoveni de la Sambata de Sus. Frumusetea e greu de descris. Ascuns sub streasina Muntilor Fagaras, sfantul lacas e un colt de rai. Alba si mirosind a duh curat, biserica domina peisajul, pare o poarta spre vesnicie. Iar cand a inceput sa cante lumea troparul Invierii, am crezut ca sunt intr-o catedrala, ca toata padurea se bucura.
Aici isi duce nevointele unul dintre cei mai iscusiti duhovnici - parintele Teofil Orbul -, iar manastirea e condusa de un staret abil si gospodar, parintele Ilarion Urs. Manastirea ridicata in stil brancovenesc are o biblioteca de peste 60.000 de volume, cele mai multe fiind donate de catre ctitor, mitropolitul Antonie Plamadeala. Ca-n crestinismul primelor veacuri, dupa slujba de Inviere, sub privirea iscoditor-grijulie a staretului, toti participantii au servit masa traditionala in trapeza manastirii.
Laolalta, ca intr-o adevarata comunitate. Adaugati la asta susurul izvoarelor, aerul tare, rarefiat al credintei si linistea ardelenilor pentru a avea un peisaj mirific. Ce alte locuri pot intrece aceasta priveliste de vis, aceasta catapeteasma cereasca? Ce frumusete a lumii vazute, pe care o uitam in goana dupa desertaciuni...
Nu stiu cum s-au intors cei care au preferat sa-si petreaca putinele zile de Paste in strainatate. Daca au avut noroc sau nu la shopping, dar eu am simtit o betie duhovniceasca deosebita. O bucurie launtrica de nedescris, cum pacea-mi curgea incet in suflet. Cu bateriile reincarcate imi va randui poate Creatorul sa ajung si pe alte meridiane ale planetei. Vorba unui hatru: de cumparaturi la reducere mai avem timp. Azi-maine vine Craciunul, nu?
