Zici ca au innebunit toti! Geoana si-a pierdut uzul cifrelor si arunca in populatie cu ghemotoace din ce in ce mai groase de euroi trasi la imprimanta, ba se mai si scalambaie la ailalti, cu manecile suflecate, ca habar n-au sa imparta bunastarea intregii natiuni.
Astia care sunt oficial si accidental la putere, liberalii, au alta dambla: se pupa singuri in oglinda de dimineata pana seara, de au albit-o. Ca ei sunt cei mai buni, ca au o crestere pana la cer, iar Tariceanu, ala mare, care respira relaxat, era tatal narcisistilor: o tot tine langa cu Romania, a saptea putere economica din galaxie. Pe partea cealalta, nici pe la PD-L n-a mai trecut de mult doctorul la vizita obligatorie. Asa ca scapati cu perfuziile in maini de cand erau la guvernare, Boc, Videanu, Stolojan si alti baieti veseli alearga prin salon si, din cand in cand, ies la geam sa mai strige „Sa traiti bineeee!”.
Toate partidele umfla zilele acestea, din toti bojocii, baloanele colorate pentru marile lansari preelectorale.
Au scris pe ele, fiecare cum s-a priceput, cate un slogan. PD-L se jura ca e diferit si „gandeste altfel”. PSD are si el o formula relativizata: „Mai bine pentru mai multi”. Cat despre PNL, aici lucrurile sunt clare: guvernantii nu o lasa mai ieftin si promit „o Romanie mandra si prospera”. Pe scenele pline de lumina si decibeli urca siruri de candidati, emotionati de prima lor intalnire directa cu alegatorii. In spatele unor chipuri noi, adunate pentru marea proba a uninominalului, sau al fetelor deja acrite in doua decenii de politica, te astepti, daca mai ai inca naivitatea alegatorului de cursa lunga, sa descoperi oferte convingatoare, cu ajutorul carora sa te orientezi la urne. PSD nu il mai poate opri din lansari pe Mircea Geoana, care topaie fara odihna sa ajunga la pervazul Palatului Victoria.
In loc de program de guvernare, pe care partidul zice ca l-ar tine ascuns de frica furaciosilor de alte culori politice, PSD produce un mix ametitor cu care spera sa innoade mintile alegatorilor. Panglicile scoase fara incetare de presedintele partidului (ramas cu gustul coclit al neimplinirii, ca n-a taiat si el macar o panglica inaugurala, pentru orice), in care se impletesc milioane de case cu prime de zeci de mii de euro si cu alocatii inzecite, sunt prinse intr-o funda mare deasupra pachetoiului social pe care partidul zis de opozitie l-a incropit golind vistieria lasata cu usile vraiste de liberali.
Acestia din urma au rezolvat si ei problema ofertei electorale la fel de relaxat cum au si guvernat, doar cu o mana pe ghidon. PNL a incercat prostirea clasica, cu cifre scoase din burta (campion Orban, care depasise granitele tarii tot raportand kilometri de autostrazi suspendate in viitor), dupa care s-a reorientat din mers, vazand ca e groasa, si a inventat o lista cu sapte prioritati pentru Romania, atat de generoase si vagi incat macar nu mai produc contestari.
Cele mai elaborate proiecte de oferta electorala si program de guvernare sunt cele ale PD-L, structurate cu pretentii de rigoare, cu etape, cu tabele, cu surse de finantare. Aproape suta la suta convingator, mai ales ca recunosti mana unor experti fara imaginatie politrucica, care nu o iau pe miristea demagogiei asa de usor. Eram aproape gata sa ma las sedus de meticulozitate si pragmatism, cand cerurile s-au deschis si am asistat la a doua cadere in cap a lui Emil Boc.
Atunci cand i-am auzit povestea despre parteneriatul strategic cu Dumnezeu, despre biserica ortodoxa care va primi spre dreapta imparteala banetul pentru ajutoare sociale, mi-am adus aminte ca in Romania tot vorbetii au painea si cutitul, tehnocratii fiind utili doar la umplut hartii. Si, in clipa aia, normal ca te ia si pe tine o nebunie, fiindca nu mai stii incotro sa te uiti. Aproape ca ajungi sa te gandesti daca nu e mai bine sa fii mintit cat mai colorat sau mai gros, macar sa le poti arunca, din usa: „Ieftin, ieftin, dincolo era mai scump!”
0
0
