Sursele discrete ale anarhiei politice romanesti au pus mana pe talgere si se distreaza pe dric. Cine intreaba cum am ajuns aici trebuie sa inteleaga doua lucruri.
A doua lectie pe care o asaza in fata noastra sesiunea de tembelism prezidata de Geoana si de Tariceanu spune ca Romania e lipsita de directie executiva. Iar aceasta incapacitate de pilotaj are o explicatie suta la suta politica: o formula de conducere arbitrara si nedemocratica. Mai clar, guvernul Tariceanu nu e expresia vointei electorale, ci rezultatul unui troc infernal care il mentine pe Tariceanu la putere spre a-l pune la dispozitia PSD. Minoritar, dependent de votul parlamentar al grupului Geoana-Iliescu, guvernul Tariceanu guverneaza cu adevarat numai arta propriei supravietuiri. Romania ramane pe de laturi, necoordonata, si e supusa periodic raidurilor de jaf lansate de Geoana din Parlament. In aceste conditii, singurul motor de guvernare e motiunea de cenzura pe care PSD o scoate din teaca, atat cat sa-l puna in pozitie de sluj bugetar pe Tariceanu. Vosganian e irelevant: Geoana e cel mai mare ordonator de credit al Romaniei.
Pentru o imagine corecta a abjectiei, trebuie precizat ca vampirismul financiar al PSD nu face din Tariceanu o victima. Caci primul-ministru, si nu altcineva, e initiatorul dezastrului. El a trimis bugetul sa candideze in numele PNL, el a stabilit ca prima indatorire a Guvernului e sa-si escrocheze cetatenii, indemnandu-i sa cumpere un fals sentiment de securitate economica. In chiar momentele in care lovea grav finantele publice, Tariceanu descria exhibitionist o crestere economica viagriana si o super-Romanie gata pentru pozitia de putere europeana. Tariceanu e principalul meditator de panica al societatii si se face direct responsabil de inselaciune in masa. PNL si PSD au perfectionat o relatie de santaj, dar au participat impreuna la marele atac asupra bugetului. Iar mecanismul care a facut posibil si, apoi, inevitabil acest prapad e un contract obscur, impus ca formula de guvernare.
Sursa secreta a anarhiei romanesti o constituie disparitia executivului democratic si inlocuirea lui cu o relatie de tip rachet-recuperator.
Dincolo de interventiile tehnice asupra pietei financiare, criza poate fi rezolvata numai de revenirea la formula de guvernare rationala: un executiv stabil, sigur pe sprijinul parlamentar. Alegerile din 30 noiembrie au o importanta formidabila. Ele pot impune corectia, degajand o majoritate clara, dupa ce ii vor fi pus pe Tariceanu si Geoana in carantina.