In aceasta perioada, oamenii statului, de la mic la mare, sunt ocupati cu salvarea propriilor scaune. Nu lucrau ei pentru noi nici inainte, dar acum se pare ca lucreaza impotriva noastra.
M-am obisnuit sa nu am foarte mari asteptari de la autoritati. Nu vreau sa fiu ajutat, vreau in special sa nu fiu impiedicat de ele in ceea ce fac. Totusi, daca n-am pretentii de la stat sa ma ajute sa traiesc, asta nu inseamna ca el trebuie sa ma ajute sa mor. Caci cam asa poate fi interpretata reactia tembela a oamenilor statului in problema porcului otravit cu dioxina din Irlanda, din moment ce nici acum, la trei zile dupa ce s-a descoperit, oficial, ca porcul infectat a poposit in magazinele romanesti, nimeni nu spune exact ce firme au folosit carnea respectiva, si in ce produse.
Ii putem scuza, la limita, pe cei de la ANSVSA ca n-au putut opri carnea in drumul spre macelarii, din moment ce a fost importata din tari terte, care importasera la randul lor din Irlanda.
Nu-i putem insa scuza pentru epilogul povestii - cea mai mare parte din cele 130.000 de kilograme a fost deja consumata, nu se stie de cine, unde, si cand. Si, mai ales, nu-i putem scuza pentru faptul ca le-a luat zece zile sa recunoasca, in sfarsit, ca astfel de carne a intrat in Romania. Probabil ca ar trebui sa apara primul mort din cauze care ar putea fi asociate otravirii cu dioxina ca sa aflam si noi mai multe.
Citeste editorialul integral:
0
0
