Pentru cine mai spera ca exista o limita a ipocriziei si bulibaselii parlamentare, explicatiile date ieri de presedintele Camerei, Bogdan Olteanu, privind modul cum isi vor da deputatii avizul pentru urmarirea penala a lui Nastase, Mitrea & Co, spulbera orice indoiala. Daca intentionat voiai sa construiesti un sistem mai absurd, care sa arunce in ridicol ideea de justitie, cu greu puteai gasi o cale mai buna.
Prima aberatie s-a vazut de fapt acum ceva vreme, cand Curtea Constitutionala a dat satisfactie alesilor, hotarand ca este necesar avizul lor pentru a cerceta penal ministri-parlamentari. Desi acesta era visul cel mai fierbinte al impricinatilor, pentru care cei 322 s-au luptat permanent de un an incoace, la data cand decizia Curtii a venit, dl presedinte Olteanu a fost nevoit sa constate ca nu exista procedura pentru ce solicitau ei in gura mare, nefiind clar cum se pot uita niste deputati in dosare penale. Deci a trebuit sa mai stam si sa intrebam in stanga si in dreapta, inclusiv la CSM. Si asa au trecut niste saptamani.
Iata ca intre timp s-a construit sistemul: se va face o subcomisie de sapte intelepti, in frunte cu Sergiu Andon si Lucian Bolcas, care vor decide daca in dosarele de mii de pagini sunt „suficiente indicii pentru a justifica declansarea urmaririi penale“. Daca ei zic ca nu sunt, aia e. Faptul in sine, ca la 18 ani de la Revolutie oameni ca Andon si Bolcas dirijeaza de la pupitru parlamentul si justitia, in mod perfect legal si acceptat, mi se pare ca scuteste de comentarii. Asta e a doua aberatie.
In al treilea rand, e amuzant sa vezi oameni altfel impetuosi si siguri pe ei ca dl Olteanu, cum se balbaie si recurg la explicatii ridicole, pusi in fata unor dileme simple privind sistemul pe care l-au creat. Cel putin, dl Andon are o onctuozitate care il scoate mai bine din incurcaturi. Intrebat fiind cine va avea acces la dosarele trimise de procurori, care, ca orice cercetare in curs, trebuie sa ramana secrete, presedintele Camerei spune ca cei sapte raportori vor jura cu mana pe Biblie - sau ce are fiecare - ca nu vor zice la nimeni ce e prin dosare, iar noi trebuie sa-i credem. De exemplu, dl Iordache de la PSD nu va spune sefului sau pe linie de partid, dl Nastase, ce indicii au procurorii, si nici Bolcas nu ii va sufla nimic lui Vadim Tudor. Amin.
In al patrulea rand, deputatii de rand se vor putea uita totusi prin dosare daca au „curiozitati intemeiate“, un concept juridic nou inventat de conducerea Camerei. Care interese sunt intemeiate si care nu, va decide presedintele-raportor, dl Andon. Olteanu si Andon ii roaga insa pe colegii lor sa nu formuleze astfel de cereri, ci sa aiba incredere in judecata subcomisiei. Cu alte cuvinte, toata batalia aceasta cu justitia pentru avizat dosarele s-a dus pentru ca votul final in parlament sa fie tot unul politic, in necunostinta de cauza. Caz in care nu e clar pentru ce se mai face acest vot in plen, dat de niste oameni care nu vor fi cu nimic mai informati decat noi, publicul.
In al cincilea rand, daca un deputat va tine totusi mortis sa se uite prin dosare, nu va putea fi refuzat, procedural vorbind, dupa cum a stabilit Biroul Permanent. Iar in aceasta situatie va fi pus sa promita pe cuvantul lui de pionier ca nu va turna mai departe, ca sanctiuni nu exista - ceea ce imi aminteste de acea definitie a secretului data de Mark Twain: ceva ce are voie sa afle oricine, cu conditia sa nu mai spuna la nimeni. Doar ca Mark Twain scria carti cu bancuri pentru copii cu ceva mai mult talent decat duetul Olteanu-Andon.
In al saselea rand, daca cele de mai sus nu erau suficiente, subcomisarii parlamentari ii pot invita la audieri pe colegii lor care fac subiect de dosar, pentru ca ei sa-si prezinte punctul de vedere. Acestia si-l vor prezenta, desigur, desi nu au idee ce e in dosar, dupa cum tot luminata conducere a Camerei ne informeaza.
Ca atare, nu pot decat sa-mi imaginez urmatorul dialog suprarealist: domnule Mitrea (Nastase etc.), ce ne puteti spune in apararea dv. avand in vedere ca exista aici un dosar cu indicii preliminare, pe care insa nu vi-l putem arata? Recunoasteti vreuna dintre acuzatiile care nu vi s-au adus inca, dar pe care procurorii se pregatesc sa le aduca contra dv. de azi inainte daca le-om da noi voie (vai, dar stati linistit, ziceam si noi asa, dupa procedura)? Nu, fireste, nu stim nici noi in ce ar putea consta, ca probele abia de aici incolo urmeaza sa fie instrumentate, de aici nu reiese decat ca ar vrea sa va asculte telefonul si sa va faca niste perchezitii acasa, cu permisiunea noastra. Dar haideti sa ne unim mainile in cerc pentru un exercitiu de imaginatie: ati facut ceva necuviincios cat ati fost ministru? Nu, totul e doar chestie de persecutie politica? Corect, asa ne gandeam si noi. Dosarul se respinge.
