The Money Chanel a analizat joi sumele legale ce se pot cheltui in timpul campaniei electorale. Astfel, daca un primar de comuna poate cheltui in campanie 30 de salarii medii brute pe economie (s.m.b), candidatii la primaria Capitalei pot cheltui nu mai putin de 10 mii de s.m.b.
Analistii apreciaza insa ca aceste sume se dovedesc in cea mai mare parte insuficiente, candidatii apeland la tot felul de subterfugii, chiar daca legea prevede pedepse aspre in acest caz mergand chiar pana la invalidarea mandatului obtinut in urma votului.
Salartii minime brute pe tara (s.m.b.) care pot fi cheltuite de un candidat (plafon maxim):
Primar de comuna: 30 de s.m.b
Consilier judetean: 30 de s.m.b
Primar de sector in Bucuresti: 2.500 de s.m.b.
Primar in Bucuresti: 10.000 de s.m.b.
Dan Suciu si invitatii sai au dezbatut si posibilitatile prin care legea poate fi eludata si sumele cheltuite sa nu fie contabilizate. Adrian Moraru de la Institutul de Politici Publice spune ca impartirea in campanie preelectorala si campanie propriu-zisa (Impartire voit gresita in opinia sa) constituie cea mai mare problema. Asa, de pilda, spune Moraru, sumele cheltuite pentru afisele facute inainte de 2 mai, inceputul oficial al campaniei electorale, ar trebui raportate, dar legea ofera o scapare.
"Cheltuielile pentru campanie variaza intre 1 milion si 10 milioane de euro. Numai daca am lua sondajele pe care orice partid le comanda pentru candidatii sai si le-am inmulti cu vreo 10 mii de euro cat costa si cu numarul celor aproximativ 500 de colegii am avea cam 5 milioane de euro numai pentru un partid", spune Moraru.
Felix Tataru, director, GMP, il contrazice pe Moraru afirmand ca nimeni nu poate aprecia sumele ce se cheltuie in campania electorala si cine sustine cotrariul "mananca bors". Tataru spune ca asistam la ultima campanie in care partidele politice nu platesc televiziunile pentru aparitii.
"Este anormal ca partidele sa nu dea publicitate televiziunilor cand acestea aduc cea mai mare vizibilitate. La noi politicienii investesc cel mai mult in printuri, afise, fluturasi si in publicitatea stradala. Abia apoi vin ziarele si dupa televiziunile", spune Tataru.
0
0
