L-am avut un week-end si nu il pot uita, cel putin pentru o vreme. Nu pentru ca am reusit sa plec primul de la semafor sau pentru ca am fost uimit de consumul mic in oras si in afara lui. Nici pentru ca exemplarul de test era rosu si avea trapa panoramica.
Ci pentru ca este frumos si iti face placere sa il conduci in oras, pe DN 1 sau la munte. In cei aproape 500 de km pe care i-am parcurs la volanul mini-ului Fiat am avut senzatia ca toata lumea se uita la mine, parca am mers intr-o vitrina. De fapt, lumea sa uita la “masinuta”.
Au fost cazuri in care soferii din trafic au mers mai incet si pe marginea drumului pentru a fi depasiti 500, astfel putandu-l vedea si de la spate. Un alt entuziast – la volanului unei Octavia – a oprit in sensul giratoriu de la Sinaia – cel de langa International – pentru a intreba “cat costa Fiat-ul asta”.
500 peste timp
Este greu sa mai spui lucruri nespuse despre 500. Masina a avut parte de “tam-tam” in perioada lansarii, are parte de zgomot si acum, o vedem la televizor – intr-un spot – printre lucruri familiare si a intrat de curand si in gura blog-erilor romani. In esenta, povestea ii este simpla. Fiat a refolosit numele de 500 si a reconstruit masina europeanului mediu din anii 60 cu tehnologia de acum.
