Coriolan Baciu, șeful legionarilor din România, a cooptat într-o fermă privată un prinț moștenitor al unei vechi familii austriece, un parlamentar și mai multe organizații religioase. Exploatarea agricolă a fost construită pe terenurile statului, pierdute apoi în urma unor plângeri care arătau că au fost preluate cu acte frauduloase.
Personajele afacerii
Coriolan Grigore Baciu, 52 de ani. Președintele partidului Totul pentru Țară, continuatorul mișcării legionare. Fiul unui fost prefect legionar de Alba, Baciu a organizat mai multe manifestări pentru comemorarea lui Horia Sima, important lider al mișcării din perioada interbelică. În prezent, el luptă să salveze partidul, dizolvat în primă instanță la cererea procurorilor. Baciu a fost atât fondator al firmei Eco Vert, cât și consilier și director al unei asociații caritabile a Bisericii Greco – Catolice. Asociația religioasă a preluat terenurile statului și apoi le-a dat în exploatare firmei Eco Vert.
Georg Adam Starhemberg, 53 de ani. Moștenitorul Casei Starhemberg, o veche familie de nobili austrieci, ale cărei rădăcini se pierd în evul mediu. De-a lungul istoriei, printre membrii ei s- au numărat episcopi, vice-cancelari și guvernatori militari ai Vienei. În secolul 18, un faimos înaintaș, George Adam, prinț de Starhemberg, a fost un confident apropiat al Mariei Tereza, având în grijă camera împărătesei, ca șambelan șef. Născut la Londra, în 1724, prințul de Starhemberg l-a avut ca naș de cununie pe Regele Marii Britanii. În 2004, urmașul său, Georg Adam Starhemberg a preluat 10% din SRL-ul Eco Vert de la Coriolan Baciu. Casa Starhemberg mai deține, în Austria, 6 castele și 6000 de hectare de pădure, dar și plantații în Andaluzia și o fermă de vite în Argentina.
Georg Spiegfeld-Schneeburg, 57 de ani. Descendentul unei alte familii aristocrate, Spiegfeld-Schneeburg este parlamentar, membru în partidul conservator austriac și om de afaceri. A intrat în SRL-ul românesc în aceeași zi cu Georg Adam Starhemburg, preluând tot 10% de la Coriolan Baciu. El împarte cu moștenitorul casei Starhemburg și o afacere în Austria.
Gerald Schweighofer, 56 ani. Afacerist austriac – cel mai important jucător de pe piața lemnului din România. Schweighofer a preluat 10% din afacerea Eco Vert, împreună cu cei doi aristocrați austrieci. A ieșit din firmă în 2013, cedându-și partea către Sinodul Episcopal Linz.
Cei trei austrieci nu aveau nimic în comun cu românul Coriolan Baciu până la momentul tranzacției. Ei au intrat în afacere pe o filieră bisericească – o asociație caritabilă a Bisericii Greco – Catolice, cu care Baciu colabora de mai mulți ani. Tot prin intermediul asociației bisericești, mai multe terenuri ale statului au ajuns în administrarea firmei Eco Vert, fondată de actualul președinte al partidului Totul pentru Țară.
Fermele statului
Mai multe bunuri ale statului au fost preluate, în anul 2000, de o asociație a Mitropoliei Greco – Catolice din Blaj. Terenurile statului au intrat apoi în exploatarea companiei Eco Vert SRL, înființată de Coriolan Baciu și controlată apoi de Asociația Caritas Mitropolitan Greco – Catolic Blaj.
De-a lungul anilor, Baciu a fost om de bază în asociația Bisericii: consilier juridic, director executiv, iar ulterior membru în consiliul director.
De altfel, el ne-a spus că s-a ocupat personal și de actele pentru înființarea asociației cu șaisprezece ani în urmă: “Caritas este o organizație de ajutor a Bisericii Catolice din toată lumea. Fiecare episcopie are o organizație Caritas. În 1998, părintele Nicolae Anușcă de la Blaj a preluat această asociație locală și, printr-o cunoștință comună, m-a rugat să-i ajut să facă documentele, eu fiind proaspăt jurist”.
Ca reprezentant al asociației, Baciu a semnat în anul 2000 un contract de concesiune pe o perioadă de 49 de ani cu Agenția Domeniilor Statului (ADS) pentru 920 de hectare de teren. ONG-ul Bisericii se angaja să plătească anual 313 kg de grâu/ha. (DETALII AICI)
Coriolan Baciu susține că acel contract era singura șansă pentru Mitropolia Greco-Catolică din Blaj să-și recupereze terenurile confiscate de comuniști: “Concesionarea de către noi a acestor terenuri a fost o măsură asiguratorie. În Blaj era un IAS care intrase în faliment și exista riscul iminent ca acele terenuri care au aparținut Bisericii să fie preluate de altcineva și să nu le mai înapoieze Bisericii. Pe măsură ce terenurile au fost retrocedate ele au fost scoase din contractul de concesiune”.
RISE Project a descoperit că pe terenurile respective se aflau, de fapt, fermele Blasius SA Blaj – o întreprindere de stat care a dat faliment în iunie 2000, lăsând în urmă datorii de milioane de lei către bugetele publice.
“Contracte frauduloase”
Un raport al lichidatorului companiei Blasius din 2012 arată modul în care bunurile statului au ajuns în administrarea Bisericii, prin mai multe “acte frauduloase”, toate încheiate în anul falimentului:
aprilie 2000. Asociația Bisericii a preluat în administrare și exploatare toate bunurile imobile ale întreprinderii statului, printr-un contract de asociere în participațiune. Compania statului nu percepea niciun leu în schimb. Chiar în acea lună, compania Blasius a trecut de la Fondul Proprietății de Stat la Ministerul Agriculturii;
august 2000. Construcțiile și terenurile din fermele statului, rămase neexecutate, au fost predate printr-un protocol Mitropoliei Greco-Catolice Blaj, fără știința judecătorului, deși compania statului se afla de două luni în lichidare;
octombrie 2000. Asociația Bisericii, reprezentată de Coriolan Baciu, preia, în concesiune, de la ADS exploatarea celor 920 de hectare: 610 ha teren arabil, 186 ha pășuni, 30 ha curți, dar și construcții, vii și păduri.
Ultimul contract era semnat doar cu o lună înainte ca lichidatorul companiei statului să fie numit de către judecător, în noiembrie 2000.
În raportul din 2012, lichidatorul susține că a obținut anularea tuturor “actelor frauduloase”. La acel moment, lichidatorul Lidia Cândea declara că nu a “depus încă plângeri penale” împotriva fostei conduceri a companiei statului.
Contactată de RISE Project, Lidia Cândea susține că lucrurile au fost mai complicate: “Mie inițial mi s-a interzis accesul pe proprietățile Blasius. Am anulat în instanță protocolul de predare-primire prin care proprietățile erau trecute la Biserică. Tot în instanță am anulat contractul de concesiune, precum și contractul de asociere în participațiune”.
Procesele s-au întins până în acest an.
Lichidatorul explică cum a decurs lupta în instanță pentru recuperarea bunurilor statului: “Pe măsură ce se pronunța o hotărâre judecătorească de anulare a unor documente, ei mai scoteau câte un alt contract și mi-l opuneau. Contractul de asociere în participațiune era chiar antedatat, neregăsindu-se în registrele societății. În final, Bisericii i s-a retrocedat ce era de retrocedat. Dacă nu câștigam în civil, mergeam pe latura penală”.
0
0
