Margaret Thatcher Centre for Freedom din Washington DC e locul în care se duc conservatorii britanici pentru a se desfășura în voie ideologic. Centrul ocupă un întreg etaj al Heritage Foundation, cel mai mare grup de reflecție conservator din America, al cărui director, Nile Gardiner, era unul dintre intelectualii preferați ai lui Lady Thatcher. Este un loc în care conservatorii britanici le pot vorbi pe șleau unor oameni cu concepții asemănătoare, nu numai din SUA, ci din întreaga lume, scrie The Telegraph, care citează Rador.

Statuia reginei Victoria a fost daramata de protestatarii din CanadaFoto: Twitter
  • de Andrew Roberts (istoric și profesor britanic)

”A fost instructiv așadar faptul că Oliver Dowden, președintele Partidului Conservator, a optat să se folosească de ocazia unui discurs susținut la Centru pentru a lansa câteva idei importante și incomode cu privire la riscurile presupuse de ideologia woke. Fiindcă sunt argumente la fel de importante pentru America și lume în general pe cât sunt și pentru Regatul Unit. Replica virulentă dată de stânga politică acestui discurs nu e cu aproape nimic mai puțin instructivă.

„Inamicii Occidentului găsesc o reînnoită încredere de sine în eterna lor bătălie împotriva libertății”, a afirmat Dowden. „Prin urmare, conservatorii înșiși trebuie să-și găsească încrederea de sine necesară pentru a organiza o apărare viguroasă a valorilor societății libere.” Referitor la noul război rece cu Rusia lui Vladimir Putin el a spus: „Fix în momentul în care voința ar trebui să ne fie mai puternică, o nouă ideologie distructivă ne ia cu asalt societățile.

O ideologie care, dacă nu va fi confruntată, amenință să ne văduvească de încrederea de sine de care avem nevoie tocmai pentru a apăra acele valori. În Regat aderenții ei se autoproclamă uneori «războinici ai justiției sociale». Ei pretind că sunt «woke» [„deșteptați” - n.trad.]”.

(Pomenirea justiției sociale ne amintește de Legile Politicii ale unui oarecare Robert Conquest, conform căruia, dacă adaugi adjectivul „social” aproape oricărui substantiv, acesta va fi automat declasat și politizat într-o nuanță de stânga.

Există justiție, pe care toți o înțelegem și o venerăm, iar apoi mai există și „justiție socială”, denaturare de stânga care adesea duce fix la opusul justiției autentice. De asemenea, veți obține un substantiv de departe mai onest, mai puternic și mai puțin de stânga dacă extirpați termenul „social” din sintagme precum piață socială, antrepriză socială, politică socială, asistență socială, locuință socială, șa.m.d.)

Dowden a continuat prin a califica „acea tendință din rândul elitelor culturale și educaționale de a-și servi propriile interese mai degrabă decât a servi publicul general” drept nimic mai prejos de „o formă periculoasă de decadență”. El a sesizat că mișcarea woke se „implică într-o formă de maoism, hotărâtă să șteargă deplin porțiuni însemnate ale trecutului nostru”. El a condamnat pe bună dreptate vandalizarea statuii lui Winston Churchill în cursul unui marș Black Lives Matters din mai 2020.

A fost înviorător să auzi un limbaj fără compromisuri, deși The Guardian a interpretat discursul - predictibil - drept unul care încearcă „să ridiculizeze preocupările activiștilor pentru drepturile transsexualilor și pe ale celor care presează pentru confruntarea cu moștenirea colonialismului”, pentru ca apoi el însuși să-l ia în râs pe Dowden în calitate de „secretar de stat pentru războaiele culturale”.

Huffington Post a denunțat într-un mod similar discursul, drept „bizar”, fără a se mai obosi să explice și de ce îl consideră astfel.

James O’Brien de la LBC [post de radio londonez - n.trad.], care în prezent îndeplinește în mare parte în această țară rolul de Lider al Opoziției, în contextul vidului de carismă creat de Sir Keir Starmer, a afirmat despre discursul lui Dowden: „Tot ce am înțeles e că el nu vrea să discutăm, să luăm la cunoștință sau să scriem despre realități”.

În realitate, e exact opusul a ceea ce spunea Dowden. În mod evident, Dowden își dorește discuții și știri responsabile în locul „psihodramei woke dureroase” care se joacă zi de zi în „universitățile noastre, dar și în școlile noastre. În organisme guvernamentale, dar și în corporații. În facultățile de științe sociale, dar și în științele exacte”.

Pe rețelele sociale - un alt bun exemplu pentru legea lui Conquest a substantivelor - adepții lui Corbyn au denunțat discursul lui Dowden în termenii lor caracterisitici, fără măsură, evidențiind astfel adevărul altui lucru afirmat de Dowden, și anume că „în ciuda furiei lor față de așa-zisul imperialism, acești activiști [woke] nu au absolut nimic de spus despre construcția imperială contemporană a lui Vladimir Putin”.

Ceea ce Dowden din politețe a omis să spună este că în țara în care vorbea el bătălia este covârșitor pierdută în rândul tinerilor. Din americanii născuți după 1996 peste 50% cred că „binomul genurilor e depășit”, că America e „inextricabil legată de supremația albă” și susțin acordarea de compensații pentru sclavie. Cam 60% cred că „rasismul sistemic e larg răspândit în societatea generală” și, din acest motiv, pentru 64% „revolta și jaful sunt justificate într-o oarecare măsură”.

La fel de îngrijorător e că 41% susțin cenzurarea „discursului urii”, ba chiar 23% aprobă utilizarea violenței pentru reducerea lui tăcere. După cum se exprima recent gânditorul american N. S. Lyons: „Războaiele culturale sunt războaie între generații, iar tinerii sunt woke ca dracu'”.

Firește, există speranța că vor deveni mai înțelepți pe măsură ce se vor maturiza. Instituții precum Heritage Foundation au un rol important de jucat în procesul educațional.

La fel și politicienii conservatori, motiv pentru care și discursul lui Oliver Dowden este într-atât de încurajator.

Pentru că [nici nu vreau să mă gândesc] cât pot să râdă de noi Vladimir Putin, președintele Xi, mullahii iranieni și ceilalți rivali globali ai noștri când văd că, în timp ce ei amenință Ucraina și Taiwanul și accelerează centrifugele în uzinele nucleare militare iraniene, noi în Vest suntem, după cum afirma Dowden, „obsedați de pronume, ba chiar încercăm să decolonizăm matematica”.

Conservatorii sunt la putere deja de 12 ani, iar astăzi se bucură de o majoritate de 80 de locuri în Camera Comunelor. Și cu toate acestea, răstimpul coincide cu perioada în care absurditățile woke au ajuns la actuala perturbare, când sunt distruse și „anulate” cariere, când poliția intervine pentru „crime de gândire”, când scriitorii sunt prea speriați pentru a mai descrie cum arată o femeie în romanele lor, când comedianții sunt reduși la tăcere, când universitarii cenzurează de bunăvoie adevăruri pe care le știu valide, când realități biologice științifice sunt considerate de nerostit.

Oliver Dowden a ținut un discurs de toată isprava în America. Acum e momentul ca guvernul să-i transforme adevărurile elocvente și incomode în fapte, aici, în țară.”

Articol de Andrew Roberts (istoric britanic, profesor la King's College London, cercetător la Stanford University și lector la New-York Historical Society) - The Telegraph (preluare Rador)