De 30 de ani, România pare prinsă în „meandrele concretului”. Formularea folosită de Ion Iliescu în 1996 nu a ajuns doar o emblemă pentru arta limbajului de lemn, ci s-a dovedit o profeție, măcar dintr-un punct de vedere: măsurile economice, care s-au dovedit de multe ori niște greșeli.
Scufundată într-o beție de cuvinte și scris în dodii de către majoritatea politicienilor care au ajuns să administreze țara, problema nu au fost atât vorbele. Ci faptul că, uneori, cuvintele au fost urmate de fapte care au lovit dezvoltarea economică a țării.
Ce măsuri economice catastrofale au luat politicienii români și care au fost bune, dar s-au pierdut în noianul de cuvinte și decizii golite de sens și conținut? Panorama a căutat răspunsuri la mai mulți experți, pentru a desluși o imagine la nivel macro a ultimilor 30 și ceva de ani ai României.
Ca să (te) vinzi, ai nevoie de marketing. E de ajuns o „Grădina Maicii Domnului” la discount?
Clișeul că reclama este sufletul comerțului nu e doar o vorbă în vânt. De-a lungul ultimilor 30 de ani, privind în jur nu la mari puteri economice occidentale, ci la foștii noștri confrați din blocul comunist, iese în evidență un lucru: România nu a știut să se promoveze, să se vândă în lume, iar atunci când a făcut-o, a făcut-o prost, ba chiar păgubos – atât ca imagine, cât și ca business, în cazul marilor privatizări.
„Cred că răspunsul trebuie dat în contextul concurenței cu țările din Europa Centrală și de Est, foste socialiste, alte comparații fiind mai puțin relevante. Mi se pare important să ne uităm unde este fiecare dintre aceste state la mai bine de 30 de ani de la căderea cortinei de fier și unde ne-am fi putut afla noi, dacă luam cele mai bune decizii. Dacă ne uităm la aspectele negative ale politicii economice a României din ultimii 30 de ani, primul și poate cel mai important este lipsa marketingului de țară, a unei strategii coerente de promovare, cu implicații asupra economiei la toate nivelurile”, spune pentru Panorama, Mihnea Șerbănescu, general manager al Cushman&Wakefield Echinox.
Șerbănescu are dreptate. Și putem privi în primul rând la forma cea mai facilă de vânzare a unei imagini de țară – turismul. Să faci un marketing aiurit, țopăind printre idei precum Grădina Maicii Domnului și frunza sub care se ascund Carpații cu tradiții din moși strămoși, exprimă o lipsă totală de cunoștințe asupra mentalității potențialilor tăi clienți. Da, turistic vorbind, România mai are zone neatinse de așa-zisul modernism. Dar să extinzi această imagine asupra întregii țări cel puțin noi, românii, știm că nu e adevărat.
Tot ce face marketingul de țară actual e să păstreze imaginea de țară înapoiată, săracă și sălbatică, deja lipită de noi pentru mulți occidentali. La toate acestea, se adaugă și imaginea care a vândut România în trecut: o țară ieftină. Chiar dacă e adevărat în multe cazuri, prin comparație cu Occidentul, conceptul nu mai e general valabil.
„În același registru, putem vorbi și despre politica dezastruoasă de a atrage investiții majore din ultimii 10-15 ani. Pe lângă o imagine deteriorată de absenţa promovării adecvate, nici nu am reușit să avem scheme de stimulare personalizată pentru investitori strategici. Puținele excepții au fost privatizări făcute la prețuri derizorii. Pe de altă parte, consider că în perioada următoare, România va beneficia de proiecte de investiții majore, în condițiile în care celelalte piețe din regiune au ajuns la un nivel ridicat de saturație din acest punct de vedere”, continuă Mihnea Șerbănescu.
Acesta consideră că privatizările anilor ‘90 reprezintă o altă greșeală strategică a României. Felul în care au fost făcute aceste privatizări, trecerea de la sloganul „noi nu ne vindem țara” la realitatea că „o distrugem și o dăm pe bucăți la fier vechi” au dus la închiderea unor fabrici care ar fi putut fi modernizate și eficientizate.
Citește textul complet pe Panorama.ro
1
0
