Cu obrajorii umflati dupa sapte zile de pumni, palme si bobarnace incasate pentru ca a scapat la scaldat in haznaua PRM, Emil Boc si-a incheiat saptamana cu muzica si un pic de voie buna.
Conferinta Nationala a PD-L, cea incheiata cu unanimitate in sustinerea lui Stolojan premier virtual, i-a adus presedintelui de buzunar al partidului prezidential motive sa rasufle usurat. Disputele interne fusesera inabusite si armonia partidului se revarsa de pe scena Salii Palatului. De pe aceeasi scena, Emil Boc saluta poporul pedelist cu un stegulet din alea mici, de agitatie si propaganda.
Si cum isi umflase el bicepsul mai vartos ca sa aiba miscarea amplitudine, camerele de filmat surprind o secventa ridicola, cu un omulet agitand un simplu bat, ca un Mos Teaca inarmat cu o sabiuta din lemn. Steagul victoriei zburase, alunecase, disparuse pur si simplu, odata cu zambetul liderului de opereta.
E imaginea-simbol a deznodamantului unor rafuieli in interiorul partidului, in care supravietuirea lui Boc depinde, intr-adevar, doar de un bat. Sau chiar de-un pai cu capatul intre degetele lui Traian Basescu.
Alta secventa, alte personaje, acelasi sfarsit de saptamana. Capii PSD, la Mamaia, cu obrajii in flacari. Nu pentru armonia cu cromatica de partid, ci pentru ca fetele coborate de pe podiumul Miss social democratia direct in mijlocul seniorilor le-au urcat cu cateva grade temperatura interioara. Poate doar la un discurs mobilizator al lui Ion Iliescu stetoscopul a mai inregistrat prin sala astfel de fibrilatii.
Dar cum vremea inflacararii ideologice s-a dus, sefii PSD recurg la energizante 90-60-90. Acelasi partid care acum cateva zile isi stergea lacrimile cu colturi de basmale, jelind soarta batranilor cu pensii de mizerie, se rupea in pozitii si glumite erotice, incercand bezmetic sa cucereasca nu doar cateva puicute de la o companie de recrutat fotomodele, ci un intreg segment electoral. Era tot o imagine-simbol, cea a impotentei partidului lui Mircea Geoana de a-si regasi orizontul electoral, penduland nauc intre teritoriul sau traditional, tot mai depopulat insa, al pensionarilor saraci si marea tentatie a cuceririi noilor votanti.
Cele doua secvente de weekend au in comun, in primul rand, nota de ridicol. Nu sunt singurele imagini in care ii vedem pe politicieni cu demnitatea in vine. Sunt doar cele mai recente si dau dimensiunea spectacolului la care vom asista in aceasta toamna electorala. Am avut si ieri, in prima zi de scoala, exemple stupide. Pe ministrul Adomnitei povestind unor copilasi despre Amiaza Imparat (cand toata lumea stie ca lui ii fileaza stelutele de dimineata pana seara). Pe Stolojan aruncat in curtea unei scoli ca sa le vorbeasca alora mici despre . . . contul educational. Si, desigur, bucuria bobocilor, dna Cocos frecand podele infipta-n mop. Va inchipuiti ce va urma? O sa ne distram pana la greata cu politicieni care vor sa fie ceea ce nu sunt.
